Tema primei părţi a interviului a fost lămurirea unor afirmaţii făcute de savantul româno-american, la fel ca şi subiectul interviului, plecând de la întrebarea: „Anghel Rugină, renumitul savant american de origine română, a făcut afirmaţia că în mediile academice americane circula informaţia că lumea este condusă de un guvern mondial, format dintr-un grup de circa 300 de persoane super-bogate, super-puternice şi super-informate, care trăiesc ca în sânul lui Adam. Cât este adevăr şi cât este ficţiune?”
(continuare din numărul trecut)
• Rep.: Să înţelegem că Anghel Rugină a exagerat…
• prof. dr. Lucian V. Orăşel: Nu. Anghel Rugină nu a exagerat. Ce a spus circulă prin mediile americane. Anghel Rugină, dacă vă amintiţi de la Tucă Show şi apoi ce a spus, a vorbit de nenumărate ori despre mine şi eu l-am reprezentat în anii următori la Mamaia, când a fost invitat. Aşa am ajuns eu în ţară, înainte de 1994, ca trimis al lui Anghel Rugină. Anghel Rugină era un om foarte bine documentat şi nu îşi putea explica de ce guvernele apusene încă discută cu comuniştii din ţările proaspăt eliberate de acest sistem. Şi de aici pornea ideea lui de totală nemulţumire, pentru că el vedea că această continuitate a sistemului comunist se face prin persoane care şi-au schimbat partidul, costumele şi denumirea partidului, persoane care nu trebuie ţinute la putere. El nu îşi putea explica de ce apusenii încă discută cu ei.
• Rep.: Ce doriţi dumneavoastră electoratului pe care vreţi să îl reprezentaţi în Parlamentul României, în legislatura care urmează?
• L.O: România are nevoie, înainte de toate, ca statul român să nu fie adversarul poporului român. La noi încă există această chestiune de adversitate. Dar în Vâlcea, prioritar pentru mine este Oltchim-ul. Să împiedic dispariţia lui sau înstrăinarea lui către diferite firme şi înlăturarea oamenilor (salariaţilor – n.r.) care reprezintă aproximativ jumătate din populaţia judeţului şi trei sferturi din populaţia oraşului dependentă de acest combinat. O altă chestiune importantă pentru mine, dar de data asta ca aspect general naţional, este încurajarea capitalului autohton în instituţiile care multe societăţi comerciale ale statului devin private. Nu să încurajez guvernul. Pentru că guvernul, întotdeauna, are partea lui pusă deoparte. Şi vă dau exemplu specific: Oltchim-ul. Prin concepţia mea, numai privatizarea îl mai poate salva. Dacă cele 700 de milioane s-ar recupera prin privatizare, Oltchimul ar fi triumfător ca instituţie particulară. O altă chestiune importantă pentru Râmnicu Vâlcea ar fi ca toate întreprinderile care au căpuşat în jurul Oltchim-ului să fie făcute responsabile, acum, să salveze Oltchim-ul. Pentru că acolo este ca o familie, iar aceste firme sunt precum copiii Oltchim-ului şi acum trebuie ca ele să îşi ajute părintele din care s-au îmbogăţit. Un alt lucru important pentru locuitorii din Vâlcea şi din toată ţara este relaţia statului cu poporul. Statul trebuie să descentralizeze lucrurile pentru ca Vâlcea şi toate judeţele să poată discuta cu străinătatea, cu importul de capital direct. Aceste lucruri sunt cele mai importante lucruri care ne poate salva, ca mentalitate, naţiunea. Pentru că noi nu avem această calitate, ca ungurii sau polonezii, de a lupta pentru interesul naţional şi de a vedea patriotismul ca un act de intervenţie socială şi redistribuţie a bogăţiei naturale.
• Rep.: În legătură cu Oltchimul, întrevedeţi o situaţie de schimbare a lui?
• L.O.: Oltchimul este o preocupare permanentă în candidatura mea la Rm. Vâlcea. Este un interes deosebit pentru acest oraş. Pe mine mă interesează Oltchimul şi sub aspectul naţional. Oltchimul este unul din combinatele chimice puternice, nu are nicio importanţă că a fost creat în perioada comunismului, pentru că sunt câteva lucruri bune care s-au produs în acea perioadă, care este de un interes naţional mare pentru că poate contribui la echilibrarea economiei noastre de astăzi. De aceea, din primele zile când am ajuns în Statele Unite (în urmă cu 2 săptămâni – n.r.) am luat legătura cu câteva companii şi uzine, iar una dintre ele chiar mi-a trimis o scrisoare, pe care o să o dau publicităţii în curând, prin care bordul ei şi-a manifestat interesul pentru cumpărarea Oltchimului, în condiţiile în care le-am discutat: adică nu se cumpără numai pereţii, clădirile şi utilajele, ci oamenii care sunt acolo şi care au o capacitate enormă în productivitatea românească naţională. Condiţia pe care am discutat-o eu, fără să am o putere sau o reprezentanţă din partea Guvernului, ci pe cont propriu, este să schimbăm mentalitatea guvernamentală de privatizare şi să o facem cum e în străinătate. Adică, atunci când se cumpără o uzină, o întreprindere să se asigure că muncitorii aflaţi în momentul acela angajaţi nu vor fi concediaţi. Chiar dacă nu se măreşte salariu, ei îşi vor păstra în totalitate locurile de muncă. Dacă acest lucru s-ar fi cerut în cei 23 de ani de la Revoluţie, noi am fi avut o situaţie deosebit de favorabilă din punct de vedere economic. Noi am fi putut să evităm, fără să exagerez spun asta, criza economică în care ne zbatem astăzi.
• Rep.: Ce părere aveţi despre campania aceasta electorală?
• L.O.: Campania electorală din această perioadă nu se axează realizări, pe platforme sau pe programe din partea partidelor politice. Este o speculaţie a USL-ului pe nemulţumirile populaţiei din partea PDL-ului care a fost la conducere până în anul acesta. Ei nu oferă nimic nou, nimic bun, decât îi asmut pe oameni asupra cuiva. Într-adevăr este dură afirmaţia mea, dar oamenii fiind atât de necăjiţi, atât de supăraţi, de nemulţumiţi câteodată scapă din vedere că partidele politice, îndeosebi USL-ul, nu oferă nimic, ci vorbesc numai de ura împotriva celorlalţi. Astăzi am colindat colegiul meu şi tot oraşul şi am văzut pe afişe, peste tot, scris numai: „Veniţi alături de noi, de cei 7,4 milioane de locuitori”. Nu am văzut nicio ofertă. Am observat şi că USL-ul nu scoate niciun cuvânt despre Oltchim în toată propaganda, în toate afişele şi în toate cuvântările, ceea ce mă face să cred că ei au hotărât deja că vor să desfiinţeze Oltchim-ul. (va urma)
**********************************************************************************************************************************
• Rep.: Anghel Rugină a mai făcut afirmaţia că mai înainte cu două luni de zile, înaintea alegerilor din 2000 din România, persoana care a câştigat alegerile prezidenţiale a fost în vizită privată în Statele Unite, iar la două săptămâni după câştigarea alegerilor, prim-ministrul proaspăt numit a făcut acelaşi lucru. Au fost amândoi să îşi ia foaia de drum. Să putem trage concluzia că preşedintele nostru a fost ales de americani? Este vorba de Emil Constantinescu, în anul 2000…
• prof. dr. Lucian V. Orăşel: Noi, românii, spre dezavantajul nostru naţional şi nenorocirea noastră de mentalitate, suntem întotdeauna uniţi împotriva cuiva şi nu pentru ceva. Acesta este un mare dezavantaj pentru interesul naţional. Fostul preşedinte Emil Constantinescu nu a fost niciodată sprijinit deplin de americani. Şi când a fost preşedinte, şi după aceea, nu a fost ceva important în USA. Domnia sa nu a avut niciodată o primire apreciată, decât datorită faptului că s-a crezut în străinătate ceea ce el i-a păcălit, că el este preşedintele Partidului Naţional Ţărănesc. Când s-a dus ca preşedinte al României în America, aşa s-a prezentat, ca şeful PNŢ-ului, PNŢCD-ului cum se cheamă acum. În schimb, Corneliu Coposu s-a bucurat de o primire extraordinară. El a fost invitat la congresele americane republicate şi democrate, deopotrivă. Emil Constantinescu trăia în umbra lui Corneliu Coposu şi seniorul era complet nemulţumit de el. Aş vrea să adaug aici că Emil Constantinescu s-a angajat în faţa lui Coposu, şi eu sunt martor, că imediat ce va ajunge preşedintele României îl va aduce pe Rege în ţară, va instaura monarhia şi îl va numi pe Corneliu Coposu prim-ministru. Nu şi-a îndeplinit promisiunea şi nici nu cred că avea de gând să o onoreze, pentru că Emil Constantinescu, la o lună după ce a fost ales preşedinte, s-a dus la Timişoara şi a spus că dânsul este ales al poporului şi că nu mai este nevoie de „punctul 8 de la Timişoara”, care prevedea limitarea accederii activiştilor şi membrilor Comitetului Central în funcţii publice, că va avea grijă el să-i elimine pe nomenclaturişti, comunişti şi securişti. Deci, domnia sa, ne-a făcut un mare deserviciu, prin dezinformări. El a fost invitat la Washington să vorbească numai şi numai datorită PNŢCD-ului. Aş vrea să mai adaug că şi domnul preşedinte Băsescu a primit voturi multe şi reale din străinătate, ale românilor din diaspora, majoritatea lor fiind tot din partea PNŢCD-ului. Dacă s-ar fi acceptat şi voturile exilului, PNŢCD-ul ar fi câştigat alegerile şi din 2008. Însă domnul Iliescu a limitat, prin Constituţia care a adus-o şi a instaurat-o, dreptul la vot al exilului la câteva sute de mii.