Continuăm seria interviurilor „la o ceaşcă de cafea” cu Vali Monceanu, fost ţărănit, actualmente liberal şi şef de cabinet al senatorului Adrănel Cotescu. Dacă sunteţi interesaţi ce păţeai dacă strigai „Jos Iliescu” în anii 90 sau dacă ţărăniştii au inventat „suveica” electorală, nu aveţi decât să citiţi. Dacă nu, treceţi la articolul următor.
„Nu te face primar, nu e mişto”
Reporter – Ne tutuim sau te domnesc?
Constantin Monceanu – Vali zi-mi, ce atâta domnire?
Rep.: – Bineee. Vali, ai fost primar al Râmnicului mai mult decât au fost preşedinţi Geoană şi Antonescu. Vreau să mă fac şi eu primar, o fi bine?
C.M. – Nu e mişto, nu te face. E greu, serios vorbesc.
Rep.: – Ce o fi aşa de greu, te duci la primărie, te aşteaptă secretara cu cafeaua caldă…
C.M.: – Eu nu beau cafea, pe bune. Trebuie să te trezeşti la prima oră că programul începea pe la 7, cu şedinţa cu ADP-ul. La 8 începea efectiv programul. Primeam o mapă în care erau între 200 şi 300 de documente. Mă apucam să le citesc după program şi terminam pe la 11 seara.
Rep.: – Nu mă fac primar, e clar. Măcar îţi zicea lumea pe stradă „să trăiţi domnu’ primar!”?
C.M.: – Nu te face, eu îţi spun, e stresant. Găseşti tu altceva… Mă saluta lumea, asta e drept, dar să-mi spună că au probleme, unele legate de primărie, altele nu.
„Vreau să mă reîncarnez într-un politician din America”
Rep.: – Dar e viaţă după moarte sau ce se întâmplă cu noi, ne reîncarnăm, putrezim, ne mai ducem undeva?
C.M.: – Ce întrebare, de unde ai scos-o? Dacă vrei vorbim o oră, sunt multe teorii. Eu cred că sufletul se ridică, se duce undeva sus, corpul putrezeşte.
Rep.: – Dar dacă ar fi să-ţi alegi în ce vrei să te reîncarnezi?
C.M.: – Vreau să fiu tot politician, dar în SUA.
Rep.: – Dar dacă ai fi preşedinte pentru o zi?
C.M.: – Nu vreau preşedinte, are puţine pârghii, puţine atribuţiuni. Prim-ministru.
Rep.: – Bine prim-ministru…
C.M.: – Mi-ar plăcea, în timpul în care a fost Tăriceanu, când se făceau investiţii în draci. Nici nu erau specialiştii necesari pentru câte lucrări erau. Eu aş da ordonanţă pentru investiţii, de aici pleacă tot.
„Îmi plac femeile, o fi defect sau calitate?”
Rep.: – Ce faci la final de săptămână?
C.M.: – Tot politică. Timp liber mai am numai de sărbători, cum ar fi Constantin şi Elena, când e ziua mea.
Rep.: A, şi atunci te îmbeţi, te faci praştie?
C.M.: Nu beau alcool. Mă distrez, dar nu beau.
Rep.: Nu bei, nu fumezi, nu ai şi defecte?
C.M.: Ei, am multe, dar nu mă pune acum să le enumăr. Uite, îmi plac femeile, e defect sau e calitate, nici nu ştiu. Serios vorbind, cel mai bine mă simt când sunt înconjurat de familie şi de prieteni. Îmi place să joc rummy.
Rep.: Pe bani?
C.M.: Nu neapărat, dar şi pe bani, să fie o miză acolo, să fie atractiv.
„Nu noi am inventat suveica”
Rep.: Vorbeşte lumea că te-ai bătut cu pedeseriştii pe aici prin Râmnic la un mitind, prin anii 90…
C.M.: De mai multe ori. Îmi amintesc că înainte de primele alegeri am organizat un miting, noi cei de la PNŢCD şi de la PNL, de solidaritate cu Piaţa Universităţii. Am strâns 300 de oameni, maximum 400 şi au venit alţi 1.500 să ne huiduie. În faţă la Prefectură. Eu aveam pe inventar o portavoce, dată de la partid, era singura, alta nu mai aveam. A început bătaia între noi şi susţinătorii lui Iliescu. Nu mă gândeam decât la portavoce, să nu o spargă. Noroc că i-am dat-o la un coleg care avea doi metri şi ceva. Pentru noi s-a terminat bine, în sensul că fiecare a fugit pe unde a apucat de ăia 1.500 care ne alergau.
Rep.: – E adevărat că suveica la alegeri e inventată de PNŢCD?
C.M.: – Ei, de PNŢCD, se folosea în special la alegerile de la ţară, de prin comune.
Rep.: Dă o definiţie a ei.
C.M.: Lasă, acum sunt şi politicieni tineri, de ce să le dau idei? Acum nu cred că se mai foloseşte suveica, oricum…
Rep.: Hai şi ultima, care e lucrul extravagant pe care l-ai cumpărat în ultimii ani?
C.M.: Maşina, maşina…
N.R.: „suveica la alegeri” – un buletin este marcat anterior votării, cu ştampila de control şi cu ştampila „Votat” pe un anumit partid sau candidat. Alegătorul, parte a fraudei, primeşte un buletin de vot normal când vine în secţia de votare, dar îl introduce în urnă cu cel ştampilat deja, îşi însuşeşte buletinul alb pe care îl înmânează altui alegător afară. Acesta urmează aceeaşi schemă, astfel încât fiecare alegător scoate ilegal din secţie câte un buletin.