Deputatul vâlcean recunoaşte că a cântat serenade sub balcoane dar şi în campaniile electorale
V-aţi închipuit că deputatul Romeo Rădulescu, inginer de profesie, ştie să cânte şi serenade? Vă spunem noi că da! Fostul primar nu e dispus să reprezinte România la un concurs muzical, însă. Şi, pariu, nici că fostul primar joacă într-un reality show nu ştiaţi şi nici nu ghiciţi când s-a bătut ultima dată. Aflaţi totul în rândurile următoare.
• Reporter: Când părinţii tăi ţi-au pus numele, oare s-au gândit la Romeo şi Julieta?
• Romeo Rădulescu: Nu, bunica mea şi-a spus punctul de vedere. „Orice nume îi puneţi, eu tot Romică o să îi spun”, aşa zicea. Părinţii, Dumnezeu să îi odihnească în pace, au căutat ceva care să fie cât mai aproape de acesta şi aşa a apărut Romeo.
• Rep.: Dar s-a întâmplat să faci serenade în faţa balcoanelor?
• R.R.: Am cântat serenade! Fredonam de multe ori serenade la balcoane, eu sunt un om normal şi recunosc, am cântat. Recunosc, însă, că nu am voce. Ca politician am cântat serenade multe în campania din decembrie 2012 şi a fost cu noroc.
• Rep.: Cât de importanţi sunt banii în viaţa unui om?
• R.R.: Aici sunt multe puncte de vedere. Ca om politic sunt convins că fără bani e foarte greu să rămâi vertical şi corect. În mod normal nu ar trebui să conteze aşa de mult, eu am crescut la ţară şi nu am avut bani suficienţi însă asta m-a motivat ca în timpul facultăţii să muncesc şi să pot să mă întreţin. Este bine să ai atâţia bani cât să te simţi un om civilizat şi nu umilit de cei corupţi şi cu tupeu, dar asta ţine de educaţia şi de cultura fiecăruia.
• Rep.: Ce crezi că ai făcut mai bine până acum, politică sau afaceri?
• R.R.: Nu cred că sunt în măsură să dau eu verdicte despre mine. În afaceri de-a lungul celor 10 ani în care am fost administrator de firmă am dat de lucru la aproximativ 200 de oameni şi am lăsat ceva în urma mea. Ca primar, sunt multe lucruri de spus , începând de la investiţii mari şi finalizând cu dotarea şcolilor din oraş cu aparatură didactică. Nu mă apuc acum să le enumăr, doar suntem la o ceaşcă de cafea…
• Rep.: Dacă ar fi să ajungi personaj într-un reality show ce ai schimba la tine?
• R.R.: Viaţa este cel mai bun reality show. Ar fi multe de schimbat, dar eu rămân acelaşi om cinstit, corect şi gospodar aşa cum mă cunosc oamenii.
• Rep.: Când te-ai bătut ultima dată cu cineva?
• R.R.: La propriu niciodată, serios vorbesc. În politică, din păcate, am ajuns să mă lupt cu proprii mei colegi de partid ceea ce este deranjant.
• Rep.: Ce e mai sigur că există, Dumnezeu sau extratereştrii?
• R.R.: Eu mă simt mult mai aproape de Dumnezeu şi nu cred în existenţa extratereştrilor.
• Rep.: Există canibali politici?
• R.R.: Daaaaa. Aceşti canibali sunt de fapt animale preistorice carnivore, aşa zişii dinozauri politici. Sunt oamenii care au trăit şi trăiesc precum paraziţii pe spinarea partidelor politice. Avem multe exemple la Vâlcea de politicieni care au avut funcţii date de partide şi nu au lăsat nimic în urma lor.
• Rep.: Ai fi de acord să participi la un concurs de muzică, eventual reprezentând România?
• R.R.: Doar să fac parte din staff-ul tehnic. România trebuie să fie reprezentată de specialişti în toate domeniile. Eu sunt inginer de profesie nu muzician.
• Rep.: Ce preferi, un meci de fotbal sau să citeşti o carte bună?
• R.R.: Depinde de situaţie. Dacă e un meci interesant prefer meciul, însă nimic nu poate înlocui lipsa cărţilor („ai carte ai parte”). Se vede câţi oameni politici au probleme cu cititul şi cu scrisul, eu am preferat de mai multe ori să citesc o carte în locul unui meci.
• Rep.: Dacă tot ai dat-o pe proverbe, acum mai rentează tactica furnicii care munceşte toată vara sau e mai bine ca greiere?
• R.R.: În perioade de criză, teoria furnicii are o aplicabilitate cu şanse reale de succes. Cine este chibzuit şi econom are şanse să treacă fără probleme peste obstacolele vieţii.
• Rep.: Care e cel mai mare compromis pe care l-ai făcut în politică?
• R.R.: Nu am dorit să fac compromisuri cu infractorii, în urma cărora puteam să îmi păstrez funcţia de primar. Am rămas într-o echipă de oameni care au fost alături de mine şi împreună putem să schimbăm imaginea acestui oraş. Am făcut un compromis, pentru unitatea partidului. Am fost de acord să susţin o echipă slab pregătită şi cu mari probleme de credibilitate în rândul opiniei publice. Acum îmi pare rău…