Revenim cu unul dintre „greii” politicii vâlcene la „interviu la o ceaşcă de cafea”, cu menţiunea că alături de energizantul natural s-a consumat şi o cană mare de limonadă. Dacă vreţi să aflaţi cum şi-a făcut armata mai uşoară şeful pedeliştilor sau cine e cocoşul în familia Bulacu, citiţi rândurile următoare.
„Da, sunt baron de Vaideeni”
Reporter: Cum de v-au pus părinţii numele de Romulus, de la Romulus şi Remus? Aveţi origini italiene?
Romulus Bulacu: Originile mele sunt ardeleneşti. Bunicii paterni erau din Ardeal. Pe vremea aceea erau pasionaţi de nume care să reflecte originile noastre latine, de latinitatea noastră ca popor. De aici şi numele de Romulus.
Rep.: Dar aţi fost la Roma să vedeţi statuia fondatorilor?
R.B.: Da, am fost. Lupa capitolină, Lupoaica şi gemenii, le-am văzut. M-am dus să văd dacă seamănă.
Rep.: Sunteţi baron de Vaideeni?
R.B.: Nu mai locuiesc în Vaideeni de 40 de ani. Cu toate astea sunt mândru de originile mele şi oricând mă simt „acasă” când ajung la Vaideeni. Tot ceea ce am realizat a fost pe cont propriu, părinţii mei fiind oameni simpli, dar care au ştiut să ţină o familie unită. Prin muncă am reuşit să dezvolt o afacere de succes şi nu am nimic să-mi reproşez. Dacă asta mă face baron, atunci, da, sunt baron de Vaideeni!
Rep.: De ce nu mai au oamenii sute de oi ca pe vremuri la Vaideeni?
R.B.: Nu mai au sute. Au mii acum. Din păcate, condiţiile în zonă nu sunt din cele mai bune şi atunci oile sunt duse în zona Banatului şi a Dobrogei. Dar în Vaideeni s-a păstrat, din fericire, această tradiţie.
„Dacă există oligarhi, să ne anunţe mogulii de presă”
Rep.: Unde vă simţiţi cel mai bine într-o zi liberă?
R.B.: Categoric în mijlocul familiei. Nu zic asta că facem un interviu, chiar asta simt, cel mai bine mă simt alături de ai mei din familie.
Rep.: În Vâlcea sunt oligarhi şi moguli de presă?
R.B.: Nu cunosc membri ai dinastiei mongole de origine timuridă. Iar în ceea ce priveşte oligarhii, nu ştiu, nu cred. Dacă ar exista oligarhi, cred că ne-ar fi informat mogulii din presă.
Rep.: Acasă, în familie, vă place să aveţi ultimul cuvânt sau nu dumneavoastră sunteţi cocoşul?
R.B.: Ca în orice familie normală, există înţelegere. Nu pot spune că ar conduce unul sau altul. Suntem bilingvi. Când cotcodac, când cucurigu. Pe rând. Dar acum îmi dau seama că pe mine m-a sărit rândul de ceva timp. Acum serios, mi-am luat o soţie extraordinară, pe care o iubesc şi o respect, nu în faţa căreia să mă impun. Când are dreptate, are. Punct.
Rep.: Chiar o să vă vină să treceţi de la portocaliu la galben?
R.B.: De felul meu, consum mai mult portocale. Dar, ştii vorba aia: dacă viaţa îţi oferă lămâi, fă o limonadă!
„Preoţii ar trebui să nu se amestece în politică”
Rep.: Ce păţanii aţi avut în armată, ce vă puneau veteranii să faceţi?
R.B.: Am avut o lună, prima, mai grea, dar le-am spus că voi fi baron în viitor şi m-au lăsat în pace. Glumesc. Am făcut armata la termen redus şi nu am avut probleme.
Rep.: Sunt folosiţi popii în campaniile electorale? Cât de important este ce zice un părinte la slujba de duminică?
R.B.: Am fost crescut în spiritul creştin de către părinţii şi bunicii mei. Am un respect deosebit pentru aceste simboluri cu tradiţie. Nu ştiu dacă preoţii sunt folosiţi în campanii. Eu cred că fiecare trebuie să-şi vadă de treaba lui, să nu amestece aceste lucruri. Ar fi păcat, nu-i aşa?
„Să mergi cu bărcuţa trasă de jandarmi e treabă de premier”
Rep.: Dacă ajungeţi preşedinte de Consiliu Judeţean sunteţi dispus să vă plimbaţi cu bărcuţa pe la inundaţii?
R.B.: Asta e treabă de premier, din câte am văzut. Şi musai tras de jandarmi. E penibil şi îmi doresc ca un astfel de episod să nu se mai repete, în veci. Este o palmă pentru noi ca naţie. Poza aia a făcut înconjurul mapamondului. De afirmaţii cum că „se încarcă cu energie pozitivă din zonele cu sinistraţi” ce să mai vorbim…
Rep.: Dacă nu ajungeaţi om de afaceri şi nici politician, ce vă vedeaţi făcând?
R.B.: Sport de performanţă. De copil mi-a plăcut sportul, dar în acelaşi timp, am fost atras de tehnică. Pot spune, totuşi, că mi-am urmat visul.
Rep.: Ultima, în politică e mai bine să te păzeşti de prieteni sau de duşmani?
R.B.: Păzeşte-mă, Doamne, de prieteni, că de duşmani mă feresc singur!