„Fă mă interviul şi cu deputatul Rădulescu, e comic omul”, îmi spun colegii de redacţie. M-am conformat şi zilele trecute am băut cafeaua cu politicianul cu patru prenume Costi, Constantin, Costică, Costel. Sunteţi curioşi cum a ajuns fostul jurnalist să facă „legea” în Parlamentul României? Nimic mai simplu, citiţi rândurile următoare şi aflaţi alte şi alte amănunte interesante.
Reporter: Ne cam place să facem mişto de prenumele politicienilor. Al tău zici că este de manelist, Costi…
Costi Rădulescu: În general, nu este bine să râdem de numele nimănui, dar dacă pe tine te amuză, este problema ta. Ştii cum este vorba aceea la români: Constantin este nume de împărat!
Rep.: Bine mă dar Costi…
C.R.: Hai sa-ţi spun un secret…mama a vrut să-mi pună numele Cătălin sau Radu, însă tatăl meu a fost cel care a pus piciorul în prag şi a hotărât ferm: trebuie să-l cheme ca pe mine: Costică. Mi se spune în toate felurile: Constantine, Costele, Costică, însă, televiziunea este cea care m-a botezat „Costi” pentru că nu îmi încăpea numele pe ecran şi era greu de ţinut minte: „Constantin Rădulescu vă prezintă ştirile” sau emisiunea „Rondul de zi” sau „Academia Civică” sau „Suflet sălbatic” sau „Gaudeamus” sau „Trupa Craca”, ce mai făceam eu pe vremuri la Radio Televiziunea Vâlcea 1…Doamne cât de mult iubesc acea perioadă din viaţa mea… aşa că nu mă deranjează nici când mi se zice „Costi de la Vâlcea”.
Rep.: „Trupa Craca”, ce mai e şi aia?
C.R.: Aaaaa,…(râde cu poftă), era o mare nebunie, un fel de replică locală la Vacanţa Mare. Eram eu, Narcis Dăescu, Mihai Dina, Max -Adoris Popescu, Mădălina Chira şi cam atât. Făceam nişte scheciuri pentru radio, ne distram superb însă nu a durat mult, dar dacă ne ţineam cred că făceam notorietate.
Rep.: Chiar aşa, îţi mai aminteşti când stăteam pe bancă şi poşteam câte trei inşi o ţigară şi o ceaşcă de cafea?
C.R.: Eu da, cu foarte mulţi colegi de presă pentru că ziariştii nu erau nici atunci bogaţi şi-mi amintesc că abia aşteptam să ne întâlnim cu colegi din alte redacţii şi poate aveam bani şi luam câteva ţigări la bucată, cafea sau un tec (iarăşi râde) şi uite aşa ne trezeam că au trecut 2-3 ore în care râdeam, povesteam, făceam mişto de politicieni…parcă se făcea altfel presa atunci.
Rep.: Cum a fost frate să te trezeşti unul dintre cei peste 500 de parlamentari?
C.R: Frate, mi-aduc aminte că aveam nişte emoţii, îmi transpirau palmele, însă, după scurt timp mi-am revenit şi au început să mă deranjeze pentru că erau extrem de gălăgioşi. Toată lumea vorbea cu toată lumea. După aceea, lucrurile s-au aşezat. Cum naiba să fie? Tu îţi dai seama? Un fost ziarist, băiat de croitoreasă şi de maistru să ajungă în Parlamentul României! Cred că unora nici acum nu le vine să creadă dar s-a întâmplat după 20 de ani de politică numai în PSD!
Rep.: Cercetătorii britanici au făcut un ultim studiu care spune că manelele provoacă cancer dar nu destul. De acord?
C.R: Ferească Dumnezeu! Nici să nu mai glumeşti cu asta! Nu vezi că este deja epidemie…revenind acum, manelele nu provoacă această boală. În cazul unora, dăunează grav plictiselii. În cazul altora dăunează grav inteligenţei. Cred că fiecare ascultă ce muzică vrea şi care îi face plăcere.
Rep.:Ia spune cum este în viziunea ta femeia perfectă? Dar nu o băga pe aia că soţia ta este cea mai şi cea mai că aşa a răspuns majoritatea. Sau dacă îţi este frică, bag-o…
C.R: Eu sunt un creştin evlavios, nu chiar practicant, prin urmare suntem făcuţi după chipul şi asemănarea Lui Dumnezeu însă nimeni nu este perfect. Bărbat sau femeie.
Rep.: Care este cea mai stupidă lege care a fost propusă în Camera Deputaţilor?
CR: Eeee…Nu ştiu să-ţi spun acum. Chiar nu m-am gândit la o chestiune de genul acesta, însă, mi-aş dori să facem legi care să nu fie schimbate imediat după ce au apărut. Este complicat aşa că nu pot să-ţi răspund acum.
Rep.: Acum hai să pun şi o întrebare serioasă, o broască ţestoasă fără carapace este dezbrăcată sau nu are casă?
C.R: Păi este ca în bancul ăla cu capra…(râde)…sau nu e?! Las-o în colo de broască. Bagă următoarea întrebare.
Rep.: Dar de ce toţi oamenii se trag din Adam şi Eva şi doar noi românii din daci şi romani?
C.R: Aşa ne place nouă să credem, este însă a doua parte din adevărul existenţei noastre. Cel puţin aşa ne spune istoria. În cazul nostru, ne tragem din Adam şi Eva însă, pe parcurs, a intervenit Traian şi Decebal. Tocmai de aceea suntem un popor unic şi interesant.
Rep.: Se întâmplă ca cei doi Rădulescu vâlceni din Parlament să fie confundaţi? Mai sunt şi alţi Răduleşti acolo?
C.R: Mai sunt şi alţi Răduleşti în Parlament şi DA. Însă acum nu ne mai confundă nimeni, este imposibil! Eu sunt eu, Romeo este Romeo. Eu ăla chel cu ochelari, Romeo cel puţin ăla cu păr, aşa că este tranşantă problema.
Rep.: Dacă ajungi în faţa unui oracol care îţi poate răspunde la orice întrebare, dar doar la una singură, care ar fi aceea?
C.R: Nu mă chinuie astfel de dileme şi eu cred doar în Dumnezeu. Aşa că treaba cu oracolul este pentru alţii.
Rep.: Hai şi cu ultima, dacă te-ai trezi în faţa Raiului peste 55 de ani, ce i-ai spune lui Sfântu Petru ca să te lase să intri?
C.R: Să ajung eu în faţa Porţii Raiului, pentru că acolo cred că nu te întreabă nimeni nimic. Nu este ca la partid. Acolo se ştie totul o dată ajuns, urci sau cobori. Încerc însă să strâng suficiente fapte bune pentru a nădăjdui să urc pragul. Aceste lucruri numai Dumnezeu le ştie şi Dumnezeu le hotărăşte. Noi suntem o adiere de vânt. Este important însă să încercăm să trăim frumos şi poate să nu ne mai otrăvim unii pe alţii pentru lucruri pământeşti, funcţii, averi ş.a.m.d.. Toate dispar şi nu au nicio valoare în faţa singurului lucru cert din viata noastră: moartea. Prin urmare, să ne rugăm Lui Dumnezeu să ne dea minte şi să ne ajute să trăim frumos. Să trăiţi frumos vă spune şi vă urează Costel, Costică,…Constantin Rădulescu!