Undeva, cândva, am văzut la televizor marile mişcări de mase, devalizarea magazinelor, disperarea unor oameni aparţinând unei ţări bogate dar care acum mor de foame. Se întâmpla în 2001 şi pentru foarte mulţi dintre noi a fost doar o ştire. Am vizionat de mai multe ori documentarul şi ce m-a frapat au fost “suprapunerile” aproape punct cu punct cu situaţia României: • şi ei au avut o industrie naţională foarte puternică ce asigura 95% din necesarul intern • şi ei au avut datorii foarte mici (prin ’70 aveau cam 7 miliarde). Pe urmă, în 25 de ani, au făcut datorii de 170 miliarde. S-a vândut TOT, la ei… În film se face o afirmaţie interesantă (filmul este făcut înainte de 2004, veţi vedea de ce această dată): “nicio ţară din lume nu a renunţat, fără război, la rezervele ei de petrol şi gaze”. Argentinienii şi-au vândut petrolul care valora 25 miliarde, cu 2,5 miliarde. Nu cunoşteau situaţia de la noi…! Noi, fără nici un război, l-am dat de pomană la OMV, cu vreo 6 – 700 milioane de dolari (dacă ţin bine minte). Deci, şi ei pot spune că nu sunt singurii proşti din lume. Apoi s-au îndatorat foarte mult, şi-au distrus economia proprie şi au ajuns muritori de foame. Şi la ei băncile s-au îndatorat iar datoriile băncilor au devenit datoria Argentinei. Şi la ei, stânga şi dreapta şi-au dat mâna împreună cu liderii sindicali, şi rezultatul a fost că aceia bogaţi s-au îmbogăţit şi mai mult şi cei săraci au ajuns muritori de foame. Au vândut ramurile strategice (monopoluri). Imediat au crescut tarifele fără ca cei ce le-au luat să investească un cent în dezvoltare. Vezi la noi Romtelecom-ul, IMGB-ul vândut în ’97 cu 500 mii de dolari (a fost considerat atunci privatizare de succes). Argentina avea 90000 de km de cale ferată, iar după terapiile de austeritate mai aveau 8000 km. Asta o să urmeze şi la noi. Deşi se spunea că s-au privatizat pentru eficientizare, s-au dat subvenţii în continuare firmelor străine. Şi la ei Congresul (Parlamentul de la noi) a fost cumpărat şi, astfel, singura lor treabă era să ridice mâna ca să valideze legile antinaţionale. Rezultatul final? De la 18% copii subnutriţi, se ajunsese în 2000 la 84% subnutriţie. În fiecare zi mureau în Argentina, de foame, aproximativ 100 de oameni. Asta ne aşteaptă şi pe noi?! INFERNUL LUI DANTE? Evident pot fi mici diferenţe dar rezultatul final va fi acelaşi…
• Claudiu CHIDU NB – Investiţi 2 ore din timpul dumneavoastră pentru a vedea acest film, nu e ficţiune, este povestea unei ţări, Argentina, prosperă şi fericită odinioară. http://www.youtube.com/watch?v=ksoha6uPHa4&feature=related