Miercuri, 20.06.2018, în plenul Camerei Deputaţilor, a fost adoptată propunerea legislativă referitoare la modificarea şi completarea Legii nr.416/2001, privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare. Această propunere legislativă aparţine deputaţilor ALDE, Ştefan Alexandru Băişanu este iniţiator, iar coiniţiatori sunt Ică Florică Calotă, Constantin Avram, Marius Surgent şi subsemnatul. Aşa cum bine spunea colegul meu Ştefan Băişanu în «expunerea demotive», asistaţii sociali, deşi se plâng de sărăcie, mulţi dintre aceştia, nu dau buzna când li se oferă locuri de muncă, preferând să trăiască din ajutoare socialede la stat, decât să se angajeze.
Statul nu ar mai trebui să încurajeze comoditatea celor care trăiesc din ajutoarele sociale, ci mai degrabă ar trebui să se implice în angajarea acestora. Asistenţa socială nu înseamnă să dai bani unor oameni leneşi care nu vor să muncească, fără să se gândească însă că acei bani vin de fapt din buzunarul semenilor lor care trag pe brânci pentru un ban cu ajutorul căruia să îşi asigure pâinea zilei de mâine, ci să-i ajuţi pe cei cu adevărat marginalizaţi care nu au nicio şansă în societate. Propunerea legislativă iniţiată de noi şi care a fost adoptată azi în Parlament îşi propune modificarea şi completarea unor articole din Legea 416/2001 privind venitul minim garantat, după cum urmează: Abrogarea Art. 3, alineatul (1) este necesară deoarece, acordarea ajutorului social şi soţilor despărţiţi în fapt, nu contribuie la bunăstarea familiei si la venitul familiei, în România fiind foarte multe cazuri în care unul dintre soţii despărţiţi pleacă să muncească în străinătate, beneficiind totodată şi de ajutorul social din România.
Prin modificarea Art. 6, alineatul (2) se doreşte responsabilizarea membrilor familiilor si denotă buna credinţă a asistatilor sociali în vederea reintegrării în câmpul muncii. Modificarea şi completarea Art. 15, alineatul (7) din Legea 416/2001, în sensul încetării dreptului la ajutor social a celor care refuză nejustificat o ofertă de muncă şi/sau de a participa la serviciile pentru stimularea ocupării forţei demuncă şi de formare profesională.
O altă problemă o reprezintă cei care lucrează la negru şi care beneficiază, totuşi, de o formă de ajutor social prin legea venitului minim garantat. Este necesar sa luăm măsuri mai drastice, iar cei descoperiţi să nu mai beneficieze de nici un ajutor de la stat. În fiecare lună, mii de asistaţi îşi primesc ajutoarele sociale. Mulţi dintre ei pleacă apoi liniştiţi la serviciu. Autorităţile spun că aproape 20% dintre ei au si serviciu pe care nu îl declară.
Introducerea Art. 16, alineatul (1) este necesară deoarece, ca orice cetăţean, şi asistaţii sociali au obligaţia de a-şi achita impozitele şi taxele faţă de bugetul local pentru bunurile pe care le deţin în proprietate, conform prevederilor Legii nr. 571/2003. Prin introducerea acestui articol se înţelege că beneficiarii ajutoarelor sociale au şi obligaţii, nu doar drepturi.
Prin modificarea Art. 20, alineatul (1) se doreşte încetarea şi nu doar suspendarea dreptului la ajutor social în cazul în care se constată că dreptul la ajutorul social a fost stabilit pe baza unor date eronate privind componenţa familiei sau veniturile realizate. În forma actuală a legii, primarul emite dispoziţia de suspendare a dreptului pe care o transmite directorului agenţiei teritoriale, care, la rândul lui, poate emite o decizie de suspendare a plăţii ajutorului social, verificând ulterior cauzele care au generat această situaţie. Legea nr. 416/2001, dincolo de bunele sale intenţii care vizează asigurarea unui venit minim ca formă de asistenţă socială, a început să contribuie în mare măsură şi la crearea unei mentalităţi de asistat din partea statului a unora dintre persoanele în cauză, acestea devenind mai tentate de ajutoarele sociale decât salariul minimim pe economie.