REALITATE. Sorin Zamfirescu, deputat PDL, ne-a lăsat impresia că este unul dintre puţinii politicieni de vază ai formaţiunii politice amintite care a rămas perfect ancorat în realitate. De vreun an, se speculează foarte mult pe marginea deciziei sale de a mai candida sau nu pentru fotoliul de parlamentar. De altfel, el a lăsat să se înţeleagă, de foarte multe ori, că este foarte posibil să nu-şi mai dorească acest lucru, având în vedere că a ajuns, din pricina vârstei, la înţelepciunea unui act politic matur.
Întrebat în cadrul recentei conferinţe de presă a PDL dacă intenţionează să candideze pentru un nou mandat de deputat, Sorin Zamfirescu a declarat că este conştient de faptul că vârsta la care a ajuns poate reprezenta un impediment în acest sens, dând un răspuns din care sesizăm un fin simţ al realităţii: „N-am de gând să activez în politică folosind două bastoane. Deocamdată, cât e nevoie de mine, sunt prezent. Trebuie să recunosc că am anumite dezamăgiri. Mă aşteptam să se poată face mai multe lucruri în Parlament. Poate că încă mai e timp. Fac parte dintr-un grup care încearcă să facă o reformă a Parlamentului. Dar asta presupune schimbarea procedurilor. În plus, dezbaterea are loc, de multe ori în comisii, iar în plen se dă vot politic”. Aşadar, afirmaţiile la care făceam trimitere în rândurile de mai sus conturează tot mai aprins bănuiala că Sorin Zamfirescu nu are de gând să mai candideze pentru Parlamentul României. Navigând pe blogul său, am descoperit şi un program politic în care apar o serie de promisiuni, frumos concepute, dar care nu au devenit realitate, în mare parte datorită măsurilor greşite luate de guvernaţi. Spicuim câteva dintre ele: „repoziţionarea socială a meseriei de profesor, prin creşterea semnificativă a atractivităţii financiare şi sociale a carierelor didactice, promovarea excelenţei personale şi instituţionale, stabilirea unui nou sistem echilibrat de salarizare pentru sectorul public, diferenţiat între domenii şi funcţii, în concordanţă cu practicile bune europene, reducerea muncii la negru, creşterea mai rapidă a salariului minim, care va ajunge la circa 50% din salariul mediu brut pe economie şi decuplarea cuantumului prestaţiilor sociale de acesta”. De altfel, din câte a ales să se înţeleagă, deputatul este şi el destul de dezamăgit de nerealizările celor care ne conduc destinele, dar şi de faptul că nu a reuşit să facă prea multe din poziţia de deputat. Zamfirescu şi Rădulescu nu se suportă? Deputatul Zamfirescu a recunoscut, printre altele, că nu-l leagă o relaţie puternică de amiciţie faţă de primarul Râmnicului, Romeo Rădulescu, explicând: „nu suntem nici duşmani, nici prieteni la cataramă”. În acest context, menţionăm că ne aducem bine aminte de o altă declaraţie, ceva mai veche, a parlamentarului legată de intenţia edilului PDL de a-l schimba pe Eusebiu Veţeleanu din funcţia de viceprimar, prin intermediul căreia îşi exprima totala dezaprobare vizavi de gestul acestuia. „Nici nu-mi vine să cred că se întâmplă aşa ceva. Din punctul meu de vedere, o asemenea acţiune nu poate şi nu trebuie să aibă loc într-un partid precum PDL, fără să se fi purtat, în prealabil, discuţii în acest sens. Sigur că într-o formaţiune politică pot avea loc incidente, discuţii legate de profesionalismul cuiva, dar, repet, ceea ce se petrece acum este de neimaginat. Ar fi trebuit ca toată această situaţie să fie analizată într-un conclav care este îndrituit să hotărască şi nu să vină din partea unui singur om. Dacă schimbarea se va produce cu adevărat, voi ieşi public cu declaraţii destul de dure, voi lua atitudine. Mai întâi, trebuie să iau act de cele întâmplate şi, în funcţie de datele problemei, voi face afirmaţii”, susţinea pe un ton tăios, Sorin Zamfirescu. De altfel, zvonurile legate de disensiunile, ţinute departe de ochii iscoditori ai presei, dintre Zamfirescu şi Rădulescu nu mai reprezintă un element de noutate. Tocmai de aceea, probabil, pe lângă faptul că parlamentatul este, poate, aproape de apogeul carierei politice, el a fost eliminat din cărţi, în interiorul partidului plecându-se de la principiu, se vede treaba, că „cine nu e cu noi, e împotriva noastră”. OLIVIA PÎRVU-CÎRCIU