Deputatul vâlcean, Dan Constantin Mazilu, a susţinut în plenul parlamentului o declaraţie-protest. Parlamentarul UNPR a tras un semnal de alarmă în ceea ce priveşte falşii eroi care sunt promovaţi în România, pornind de la drama plutonierului-major Claudiu-Constantin Ștefan Vulpoiu, decedat în Afganistan. „Am protestat în plenul Parlamentului! Vreau să ne cinstim eroii adevăraţi, să îi luăm ca model şi nu să-i îngropăm în uitare! Îmi doresc să devenim şi mai patrioţi, chiar daca asta nu ne ţine de foame, dar ne înnobilează sufletele încărcate de problemele vieţii. Fără eroi suntem toi niște oameni simpli fără să avem habar până unde putem ajunge”, cugeta scriitorul american Bernard Malamud. Iar mulți dintre soldații români din Afganistan au ajuns să identifice un astfel de drum lung care i-a condus spre nemurire. Cazul plutonierului-major Claudiu-Constantin Ștefan Vulpoiu nu mai este de multă vreme deloc singular. Dar românii au ajuns, din păcate, să vorbească din ce în ce mai puțin despre eroii noștri… Probabil pentru că în epoca demitizărilor pe bandă rulantă pe care o parcurgem, a devenit stânjenitor să vorbim despre eroi. În România, moştenirea eroilor este încă şi mai grea decât în alte părţi ale lumii din cauza folosirii excesive a acestora de către propaganda regimului comunist. Și totuși trebuie să vorbim despre eroii noștri, fie ei din istoria îndepărtată a neamului românesc, fie aparținând celei recente. Vă întrebați de ce fac acest demers. Nu doar pentru a le aduce un omagiu în plus soldaților deveniți eroi în teatrele de operațiuni în care au activat, ci și pentru a-i anula pe așa-zișii eroi ai momentului cu care suntem asaltați zi și noapte de pe toate căile informaționale. Nu în ultimul rând pentru a ne reaminti de patriotismul pe care mulți dintre noi l-au cam abandonat în 1989. Dintotdeauna poveștile cu zei, eroi sau varianta lor modernă, super eroii, au fost folosite de oameni pentru a sintetiza modele de comportament considerate exemplare. Aventurile unui erou erau capabile să simplifice complexitatea gândurilor și situațiilor, oferind un model de urmat celor care aveau nevoie de el. Și cu toții avem nevoie de un erou, din când în când. Fictiv sau real, eroul inspiră, motivează, fiind acel factor care întrerupe cursul lucrurilor sau luptă pentru a restabili ordinea. Contextul geopolitic ne oferă astfel de modele demne de urmat chiar din rândul conaționalilor noștri. Și cu toate astea, noi îi cufundăm în uitare, ca să nu spun că negăm cu vehemență cam tot ceea ce am avut de excepţie. Are prioritate, însă, cultul găunos al unor falşi eroi. O naţiune nu poate supravieţui raportându-se numai la așa-ziși eroi, care sunt ca și substanță doar negativi. „Eroii” momentului sunt oameni care se remarcă prin cu totul alt tip de calităţi decât Decebal, Mihai Viteazul, Horea, Cloșca și Crișan sau Claudiu-Constantin Ștefan Vulpoiu. Iar a vorbi despre valorile pentru care Ecaterina Teodoroiu a cerut să lupte în prima linie este ridicol pentru mulţi dintre noi. Un astfel de subiect pare desuet, prăfuit, provincial, deconectat de la tumultul lumii civilizate. Ceea ce este, în mare măsură, o impresie falsă. Americanii, francezii, italienii, turcii îşi folosesc eroii reali sau imaginari cu toată forţa pentru a-şi promova imaginea şi valorile în lumea întreagă. La fel se procedează și cu patriotismul. Doar că la noi, nu mai interesează pe nimeni dacă eşti sau nu patriot. Aș îndrăzni să spun că patriotismul reprezintă, după credință, puterea unui popor. Iar când acesta uită de propriile sale valori, începe descompunerea lui socială și culturală. Nu am pretenția că pot fi în asentimentul tuturor, căci unii mă vor combate că nu ne țin de foame noțiunile de eroi, patrie și patriotism, că ele nu ne plătesc facturile sau ratele la bănci. E adevărat că au o oarecare dreptate. Dar parcă fără apartenența la un neam, la o istorie, devenim și mai săraci, și mai înfometați, și mai datori. Patria ne face să simțim că aparținem unui popor, că avem obârșii. Apărându-ne identitatea, ne apărăm pe noi înșine și pe strămoșii noștri, al căror sânge ne curge prin vene, dar, deopotrivă, ne menținem uniți prin aceeași credință, a celor adăugaţi deja Eternității. Când unui popor îi slăbește puterea de a-şi iubi şi de a-și respecta valorile, atunci se află în declin. Când viața poprului începe să se descompună din cauza rătăcirilor, a indiferentismului religios, a luptelor încrâncenate pentru putere, uitându-şi credința strămoșească și istoria, atunci patria se stinge. Sufletul neamului pare că se spulberă. Fără acesta, trebuie să subliniez, cu mult regret, că amintirile sfinte se șterg, tradițiile multiseculare se uită, iar sub ochii noștri nu rămâne decât cadavrul unui popor, alături de mormântul unei patrii.
Să nu uităm, stimați colegi, că atât pacea noastră interioară sau ce internă a statului necesită cea mai eroică muncă și cel mai greu sacrificiu. Presupune mai mult eroism decât războiul. Cere o mai mare fidelitate pentru adevăr și o puritate a conștiinței aproape perfectă.”, le-a spus Mazilu colegilor parlamentari.