Adversitatea internă la liberali a fost mereu aprigă. Pe plan local, ea a atins apogeul când fostul ţărănist Cristian Buican a vrut să elimine de la conducerea organizaţiei judeţene pe Emilian Frâncu, cel care îl primise în partid cu braţele deschise după dezastrul trăit de ţărănişti la alegerile din 2000. Alături de Buican s-a format o grupare veselă compusă din Victor Popescu, Cristian Iliescu, Victor Stănculescu, Mihai Mihalache, Bogdan Pistol, Bogdan Popescu şi alţii. Majoritatea au fost răsplătiţi politic, dar şi administrativ, pentru serviciile aduse. Buican a ajuns lider, vicepreşedinte de Consiliu Judeţean şi apoi deputat. Nu îi era de ajuns. Frâncu devenise primul senator liberal din Vâlcea de după Revoluţie. Poziţia de senator îi permitea oricând declanşarea unei noi bătălii interne pentru şefia organizaţiei. Buican voia să-l elimine definitiv. Ca să-l scoată din Parlament, s-a dat peste cap pentru ca Frâncu, devenit preşedinte al organizaţiei municipale, să fie desemnat candidat la Primăria Râmnicului din partea PNL şi apoi din partea USL. A negociat la sânge, s-a certat la Bucureşti dar şi pe plan local cu cei din PSD care susţineau că Ion Matei trebuie să candideze din partea USL. Liberalii lui Buican au manipulat şi sondajele făcute pe plan local, pentru desemnarea candidatului USL. După ce candidatura lui Frâncu a rămas bătută în cuie, jubilau. Mulţi dintre ei îl vedeau pe Frâncu scos din politică definitiv, deoarece credeau că el nu va câştiga alegerile niciodată în faţa lui Romeo Rădulescu. A apărut însă candidatura lui Sebi Veţeleanu de la UNPR. Acesta a rupt vreo 12 mii de voturi. Voturi care probabil l-ar fi ajutat pe Rădulescu să obţină un nou mandat. Frâncu a ajuns primar. Liberalii lui Buican au întors-o însă şi susţineau sus şi tare că victoria este meritul lor, că ei s-au zbătut să fie desemnat candidat, că au muncit la alegeri, că PNL a obţinut o victorie mare.
Frâncu a fost un deputat şi senator activ. Mereu în topul parlamentarilor cu cea mai bogată activitate. Mereu prezent în comunicate de presă, cu iniţiative legislative, interpelări, întrebări. În perioada guvernării Tăriceanu, s-a implicat activ pentru aducerea fondurilor în administraţiile locale conduse de liberali. A fost util partidului. Lupii tinerii însă nu l-au mai lăsat. L-au împins spre primărie. Ştiau că nu are calităţi de edil, dar nu mai conta asta. Ei voiau să nu mai fie senator. Au reuşit. Vineri, 24 mai, liberalii vor avea şedinţă. Deputatul Buican va face propunerea ca Emilian Frâncu să fie suspendat din calitatea de membru PNL, pe durata procesului. Ceilalţi, vor vota „Pentru”. Propunerea va fi înaintată conducerii centrale care, probabil, în prima şedinţă, va aproba suspendarea sa. Aceasta, însă, vine ca urmare a faptului că deputatul Buican a luat decizia să-l condamne pe Frâncu de când l-a desemnat pentru primărie. Pentru orgoliile acestor oameni nu mai conta că râmnicenii aveau să îndure patru ani de administraţie ineficientă în plină criză economică. Că aveau să se supună unor decizii aberante luate de consilierii lui Frâncu precum cele ale lui Şindilaru, care a debusolat traficul rutier în oraş. Vineri, liberalii lui Buican vor scăpa de Frâncu. Definitiv. Oraşul va rămâne însă cu pierderi de imagine. USL va avea de suferit, iar PNL nu va mai avea multă vreme primar de municipiu. Merită, domnule Buican, toate astea doar pentru a fi sigur că veţi conduce mulţi ani o organizaţie judeţeană? Raul POP