PROIECTE. Candidatul ARD în Colegiul Râmnicu Vâlcea Sud, Aurelian Pavelescu, a transmis un mesaj locuitorilor din Govora, punând accent pe accesarea fondurilor europene pentru redarea în circuitul turistic a bazei de tratament Govora, dar şi pe reabilitarea Spitalului de astmatici, cu implicarea Ministerului Sănătăţii. În plus, Pavelescu a precizat că mănăstirea Govora trebuie inclusă în patrimoniul UNESCO, monument de istorie, arhitectură şi teologie al umanităţii.
Candidatul ARD în Colegiul Râmnicu Vâlcea Sud a subliniat, în mesajul trimis către locuitorii oraşului Horezu, că restaurarea clădirilor monument istoric şi de for public şi reabilitarea urbanistică a oraşului, trebuie să reprezinte o prioritate pentru administraţia locală, dar şi pentru parlamentarii vâlceni. „Reabilitarea estetică a staţiunii şi crearea unui nou brand turistic GOVORA RESORT & SPA, este un alt obiect important. O staţiune turistică fără ambientul potrivit, fără un centru modern de SPA, fără un parc de dimensiuni mari, fără un centru de divertisment alături de centrul de sănătate, fără piscină încălzită, fără cinematografe, patinoar, sală de fitness, grădină de vară, parcări, restaurante, baruri şi cafenele deschise non-stop, fără punct de informare, este de neconceput. Toate cele de mai sus înseamnă locuri de muncă, dezvoltarea turismului, educaţie, cultură şi bunăstare, pentru voi dragii mei. Vă invit, govoreni, să punem umărul la relansarea şi dezvoltarea Govorei şi la ridicarea ei spre nivelul unei staţiuni balneoclimaterice de interes internaţional, aşa cum merită şi meritaţi”, a declarat Aurelian Pavelescu.
Scrisoare deschisă către râmniceni
„Fiindcă nu mai suntem ce-am fost, nici noi vâlcenii, nici Capitala şi nici restul ţării, trebuie să ştim ce-am fost odinioară şi ce-am fi putut deţine astăzi, dacă nu aveam neşansa unor guvernanţi subminatori şi incompetenţi în aceşti 23 de ani. Am venit alături de voi ca să adunăm cioburile şi să ne facem din ele cetate, aşa cum era cetatea Râmnicului odată. Dormim cu capul pe pernă, pe care o sprijinim de pat, patul e în casă, iar casa la rândul ei stă pe pământul Vâlcii. Noi ştim cum arată pământul acesta pe dinafară, îl vedem cum îşi schimbă haina când se schimbă anotimpul, dar habar n-avem cum arată în subteran judeţul nostru. Ceva, ceva, abia dacă ştiu serviciile şi guvernanţii, dar se tem ca dracu’ de tămâie ca informaţia asta s-o aflăm şi noi. Averea Vâlcii nu e doar în ceea ce cuprindem împrejur cu vederea şi nu e doar ceea ce putem afla sondând pământul de sub noi. Cea mai mare avere, neştiuta şi inepuizabila resursă, sunt şi vor fi mereu vâlcenii! Vreau ca ei să mă asculte preţ de-o clipă şi să mă creadă că ştiu şi pot să aduc ceva mai bun pentru prezentul şi ziua de mâine a locului din care niciodată n-o să-mi neg rădăcina. Îi rog să primească în dar experienţa mea juridică în lupta cu hoţii, ce stă să-nceapă. Hoţi sunt mulţi, au fost printre noi şi-or să mai fie. Au furat copacii, lumina din ape, sarea din sudoarea pământului şi ceea ce cu gândul nu gândeşti că se poate fura. Vă asigur că am capacitatea de-a opri marile robinete de hoţie.”
OLIVIA PÎRVU-CÎRCIU