Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Săptămăna vâlceană pe scurt

– un vechi proverb strămoșesc spune că, în viață, și, mai ales, la apusul ei, „trebuie să îmbătrânești frumos . Mesajul este lesne de înțeles, dacă te duce mintea – „cât de mare e diferența de civilizație între România și Anglia?  “ aceasta este întrebarea adresată istoricilor țării de un tânăr curios să afle cam pe unde se află țara noastră în Europa – supărat că i se reproșează cheltuirea fără noimă a banilor aflați în visteria statului, în anul 2008,  fostul premier liberal Tăriceanu a ie șit la atac. Cu tupeul care l-a consacrat și prin care i-a molipsit și pe poftitorii din jurul său, acesta a argumentat risipirea liniștii și stabilității viitoare a economiei țării, cu fraza „așa au vrut mușchii mei  –

– Un vechi proverb strămoșesc spune că, în viață, și, mai ales, la apusul ei, „trebuie să îmbătrânești frumos . Mesajul este lesne de înțeles, dacă te duce mintea. Dacă nu, atunci nu! Parafrazând și aplicând sintagma politicienilor, la apusul vieții publice statutăm că aceștia trebuie să „îmbătrâneasc㠝 frumos, să se retragă demn de pe scena politică aflată sub reflectoarele comunității. Ne-ar fi plăcut să-i spunem lui Anton Mițaru, fost secretar general al organizației județene PDL, că s-a retras onorabil din viața publică, dar nu putem. Nu putem, pentru că s-a comportat ca un ipocrit (nu am zis și că ar fi și așa!), demisionând din funcție, pe sestache și plecând prin parcuri cu nepoțeii, însoțit de o grămadă de înjurături și blesteme. Cunoscându-l, ai fi putut spune că este icoană de închinat, balsam de pus la rană, dar păcăleala este groaznică. Acum, nu ne apucăm să-i scoatem ochii pentru câte nenorociri a adus unora, cât de mult i-a nedreptățit pe alții sau cât de mult „s-a răsplătit  în funcțiile importante deținute. Ar fi fost un fraierică să nu se lingă de miere, după ce a stat, atâția ani, cu mâinile în dulcele puterii deținute. Anton Mițaru este unul dintre cei mai bogați politicieni vâlceni, asigurând existența, în îndestulare, câtorva generații de aici încolo. Treaba lui, nu-i treaba noastră, mai ales că ANI a fost „omorât㠝 cu zile. Pe noi ne interesează doar ipocrizia ce-l caracterizează și prin care ne-a ofensat. În urmă cu o lună de zile, după ce i-am văzut cererea de demisie din funcția deținută la PDL, am publicat șitirea, neutru, fără conotații. Evident, după cum îi este felul, ne-a sunat, imediat, după telefonul organizației. Nu i-am răspuns, șitiind că ne va trimite un drept la replică. Ceea ce s-a și întâmplat, iar noi l-am publicat, nu fără comentarii admonestative. În sfârșit, nu șitim ce a mai înțeles Toni “ pedelistul, dar nu a trecut mult și a plecat din partid (sau, poate, numai din funcția deținută), făcând o masă de adio, cu șiampanie și fursecuri, cum îi stă bine unui pensionar. Dacă vă imaginați că atmosfera din organizație care l-a împins pe „ușa  civiliei  s-a datorat prieteniei acestuia cu Mircia Gutău, vă înșelați. Mițaru a șitiut să se pună bine cu toată lumea, iubindu-se doar pe el și ai lui. Dar ceva, ceva tot este. Colegii de partid se săturaseră de aerele lui, de autocrația manifestată în lipsa liderului Jurcan și a parlamentarilor, de favoritismele comise la lumina zilei. Așa că a făcut mai bine că a plecat, lăsând locul unuia mai tânăr. Dacă Anton Mițaru s-ar face o muscă și ar pluti nevăzut pe lângă foștii săi colegi din politic și-ar auzi ce vorbesc despre el, nu ar mai ie și din casă. În loc de venerație și regret, a lăsat ulcerație și bucuria că s-a dus.

„Cât de mare e diferența de civilizație între România și Anglia?  “ aceasta este întrebarea adresată istoricilor țării de un tânăr curios să afle cam pe unde se află țara noastră în Europa. Răspuns: de 961 de ani! Una din cauzele fundamentale ale diferențelor în gradul de cultură și civilizație între estul și vestul Europei o constituie nivelul de educație dintre cele două regiuni. Dacă ne uităm la istorie, ne izbește un lucru foarte frapant: anul înființării Universităților în diferite țări ale Europei. Astfel, dacă ne ducem în Anglia, vom vedea că regele Alfred cel Mare (849-899) a înființat în anul 899 prima Universitate din Anglia. Dacă la sfârșitul secolului IX, englezii dispuneau de o universitate, această prestigioasă instituție de învățământ, ce reprezintă expresia cea mai înaltă a gradului de civilizație a unei națiuni, ea a apărut la români după 961 de ani! Este vorba de Universitatea de la Ia și, înființată de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în 1860, cu sprijinul primului-ministru M. Kogălniceanu. Marile universități din lumea occidentală au apărut în ordinea: Bologna “ 1158; Padova “ 1228; Salamanca “ 1243; Roma “ 1303; Praga -1348; Cracovia -1364; Viena -1365; Heidelberg -1386; Koln “ 1388; Harvard (S.U.A.) -1636. În Europa de Est aceste instituții au apărut mult mai târziu. Universitatea de la Lvov a luat ființă în 1661, iar cea de la Moscova în 1755. Așa că mai avem de tras ¦

Trădătorilor de țară

Ați cultivat și vântul și furtuna

Și n-ați avut măcar un lucru sfânt,

Ce iese după voi v-a fost totuna

Ați ofensat și oameni și pământ.

Nu v-a fost milă nici măcar de mame,

Ați aruncat idei în pușcării,

Voiați să moară patria de foame

Și, dacă-ați mai putea, ați mai voi.

Ați ars cuvintele limbii române

Pe ruguri de-mprumut, duhnind urât

Din câte trei ciobani aflați la stâne

Voi pe toți trei râzând i-ați omorât.

Nu v-a fost greu și nu v-a fost ru șine

Să măcinați ținuturi și statui,

Voi, fii ai pustiirilor străine

Prinți sumbri ai domniei nimănui.

Ați îndoit lumina țării dreaptă

Și ați murit visând-o în noroi,

Iar azi când nici mormântul nu vă rabdă

Mai reveniți în lume ca strigoi.

Voi, care cu o furie dementă,

Sfidând istoria acestei țări

Dăduseți România în arendă

Închiriind-o celor patru zări,

Ați dus în capitalele străine

Acelor ce și azi valeți plătesc,

Pământ de-al nostru, soclu de suspine,

Și-ați dus chiar subpământul românesc.

Coșmare țin pe cer această noapte

Și voi mai apăreți din când în când

Când vă aruncă gropile urlând

Că nu mai pot nici ele să vă rabde.

Însă acum, când șiansă nu mai este

Să vindeți patria, bătrâni strigoi,

Voi ne salvați de sumbra-vă poveste

Vânzându-vă din viciu, voi, triștii, între voi.

(A.P. Manifest pentru mileniul III)

– Supărat că i se reproșează cheltuirea fără noimă a banilor aflați în visteria statului, în anul 2008,  fostul premier liberal Tăriceanu a ie șit la atac. Cu tupeul care l-a consacrat și prin care i-a molipsit și pe poftitorii din jurul său, acesta a argumentat risipirea liniștii și stabilității viitoare a economiei țării, cu fraza „așa au vrut mușchii mei  ¦ Aceasta a fost singura explicație a valetului cu papion, care a risipit iresponsabil 5 miliarde euro, pe pomeni electorale, pensii și salarii, fără nicio legătură cu productivitatea, cu prețul amanetării viitorului României, numai pentru a crește PNL de la 13 la 18%, la alegerile din 2008. Ba, mai mult, reprobabilul politician a declarat că dacă va ajunge, din nou, prim-ministru va crește salariile și pensiile, după cum a mai promis. Valetul lui Patriciu nu a dat, însă, nici o soluție viabilă economic despre cum poate plăti pensiile și salariile, acum când economia nu mai duduie nicăieri și toată lumea e în criză, dar promite că va curge laptele și mierea liberală, iar câinii vor umbla cu covrigi galbeni în coadă. Nesimțirea, ipocrizia, tupeul acestui impostor, care a vândut și resursele din Marea Neagră, îl fac să se propună singur prim ministru. În acest caz, trebuie să se bată cu un alt papagal, Crinuț – Albă ca zăpada, care nu a promis măriri de pensii și salarii, ci numai menținerea acestora la acest nivel. E jalnic cum acești impostori se pretind liberali și singurii deținători ai doctrinei de dreapta, când nu sunt decât niște unelte pentru satisfacerea intereselor lui Patriciu, aducând PNL la remorca PSD.

– Pataliputra