Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Săptămâna vâlceană pe scurt

– municipiul capitală de județ arată ca dracu ™, chelit, murdar, plin de gropi și cu trotuarele conturate de pavele de marmură scumpă – într-o discuție amicală, dar neconfidențială, secretarul de stat VAI Iliescu ne-a făcut multe dezvăluiri politice, dar ne-a mărturisit și crezul său despre munca ce o desfășoară în județul Vâlcea – în urma măsurilor de austeritate luate, ca urmare a crizei economice, alegerea corectă a viitorului depinde de noi – liderul Partidului Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM), Vladimir Voronin, vrea să dea în judecată statul român în instanțele internaționale, pe motiv că acesta „intervine în afacerile interne ale Republicii Moldova  – cunoscută fiind relația apropiată dintre socrul lui Ponta, senatorul PSD Ilie Sârbu, și Traian Băsescu, zvonul unei înțelegeri pe sub masă între PSD și PDL poate părea credibil

– Municipiul capitală de județ arată ca dracu ™, chelit, murdar, plin de gropi și cu trotuarele conturate de pavele de marmură scumpă. Toată frumusețea urbană a străzilor s-a integrat în cenu șiul zilelor de toamnă, în griul deznădejdii datorată crizei ce ne cam suflă prin buzunare. Și ca să fie dracul-drac, de pe arterele ce tentează conducătorii la viteză, au fost scoase limitatoarele. Lucrul acesta s-a mai întâmplat, tot în lipsa primarului Gutău, în anul 2006, când, temporar, interimatul a fost asigurat de liberalul Monceanu. Nu am primit nicio justificare pentru gest, apreciind scoaterea benzilor ca un fel de semnal ce transmitea că nu mai este la conducere Gutău și au venit „demolatorii . Dar acum, când administrația locală este tot pedelistă, ce o fi avut primarul Rădulescu cu temperarea zeului viteză pe bulevarde și reducerea riscului de accidente? Aproape că nici nu ne vine să-l întrebăm pe primar de ce a făcut asta, pentru că, ne-a și spus-o, el nu bagă în seamă presa locală. Noi zicem că acum nu o bagă, dar în campanie? Chiar dacă afirmă peste tot că nu mai candidează la primărie, noi nu-l credem. Calului îi place ovăzul, nu-i așa?

– Într-o discuție amicală, dar neconfidențială, secretarul de stat VAI Iliescu ne-a făcut multe dezvăluiri politice, dar ne-a mărturisit și crezul său despre munca ce o desfășoară în județul Vâlcea, tampoanele ce i se pun și răutățile cu care este tratat pe la spate, turnat la București sau aiurea. Pentru liniștirea celor care se cred amenințați de prezența sa, iată ce ne-a spus: „Indiferent cine vine președinte, are o misiune extrem de dificilă, considerând că în partid ar avea liniște și înțelegere și sprijin. Să reușești să mai impui partidul în teritoriu, să găsești candidați la alegerile locale, să faci o echipă puternică, este o treabă extrem de dificilă. Nu e la fel de simplu ca acum doi ani. Eu nu-mi doresc să fiu președinte interimar. Am mai fost în această situație. Pentru oricine, o soluție de impunere de la București, a venit Iliescu, nu e acceptată. Dar nu dezarmez, vin în fiecare săptămână și mă duc în câte 10 localități județene, ceea ce colegii mei nu au făcut niciodată. La București, mă duc și cer bani pentru primării, nu numai pentru primarii PDL, pentru orice primar care m-a căutat, iar ei se duc la Elena și spun la înțelegere cu șitiu ei cine: „hai să-i dăm lui X, Y”. De ce nu primarilor PDL? Pentru că lor nu li se poate cere ¦ Cum să mă duc eu la vreun primar și să-i spun: te costă atât? 

În urma măsurilor de austeritate luate, ca urmare a crizei economice, alegerea corectă a viitorului depinde de noi. De necontaminarea memoriei și voinței – ca urmare intoxicărilor la care suntem supu și prin televiziunile opoziției (pentru că, trebuie să recunoaștem, adevărata opoziție o fac mogulii de presă, cu televiziunile lor blestemate, ((i)Realitatea TV și Antenele felixiene) sau haosul pe care și-l doresc pușcariabilii A. Năstase, SOV, Patriciu și Voiculescu? Cu toții suntem în mare cumpănă. Nu mai șitim pe cine să credem și ce să facem. Să alegem fata frumoas㠝 a viitorului sau o băbăciune  căreia nici vântul nu-i mai saltă fusta-n cap? Destinul țării noastre este să trăiască atât cât trăiește omenirea și să se afirme înaintea multor țări ale Europei. Care-i alegerea corectă? În povestea de mai jos, găsim o asemenea enigmă. Un soldat, înainte de a pleca pe front, s-a dus la bibliotecă și a cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea care a avut un impact foarte mare asupra sa. Dar ce l-a impresionat mai mult decât cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donată bibliotecii de către persoana care scrisese comentariile. Așa că numele și adresa ei erau scrise pe carte. Plecat pe front, a decis să-i scrie acestei doamne. I-a spus cât de mult l-a impresionat cartea și ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cărții. Și ea i-a scris înapoi. Așa au început să corespondeze și, cu cât își scriau, relația lor devenea din ce în ce mai puternică. Într-una din scrisori, el i-a scris și a rugat-o să-i trimită o fotografie. Ea i-a spus că dacă se simte apropiat de ea și dacă dragostea lui este adevărată, nu va conta cum arăta. Așa că nu i-a trimis nicio fotografie. Când s-a terminat războiul și el s-a întors acasă, și-au dat întâlnire. Ca să se recunoască, ea l-a rugat să țină cartea în mână, iar ea va avea un trandafir. Așa că în acea zi, într-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte în mână, căuta o femeie cu un trandafir în mână. Vă dați seama ce așteptări avea? Era pe punctul de a- și găsi sufletul pereche, femeia pe care o iubea dar pe care nu o văzuse niciodată. Așteptând, a văzut o fată superbă, îmbrăcată într-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-a îndreptat către el și ¦ era minunată. Era dincolo de orice imaginație. Iar el s-a uitat și a văzut că ea nu avea niciun trandafir. Lângă el s-a oprit o doamnă mai în vârstă. Avea un trandafir în mână. Vă puteți imagina? Tânăra superbă și doamna care nu arată foarte bine, dar cu un trandafir în mână. Și nu era frumoasă, chiar destul de neatrăgătoare și îmbătrânită. Voi ce ați fi ales? Persoana cu trandafirul îi șitia sufletul de care se îndrăgostise. Așa că s-a îndreptat spre doamna cu trandafirul, în timp ce tânăra frumoasă s-a oprit la câțiva pa și de el, l-a privit și l-a întrebat: – Vii cu mine soldat? Iar inima lui era sfâ șiată. Decizii. Alegeri. S-a gândit un minut. În timp ce tânăra se îndepărta de el, lucrurile corecte l-au determinat să aleagă: și-a continuat drumul către persoana mai în vârstă care ținea trandafirul în mână, s-a apropiat de ea și i-a zis: – Bună ziua, și a invitat-o la cină. Iar aceasta i-a spus: – Fiule, nu șitiu ce se întâmplă aici, dar tânăra îmbrăcată în verde care tocmai a trecut pe lângă tine, m-a rugat să țin în mână acest trandafir și mi-a spus că, dacă vei veni la mine, să-ți spun că te așteaptă la restaurant. 

– Liderul Partidului Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM), Vladimir Voronin, vrea să dea în judecată statul român în instanțele internaționale, pe motiv că acesta „intervine în afacerile interne ale Republicii Moldova . Bolșevikul ăsta nenorocit și-a adus aminte că există justiție (internațională)? Dacă tot este atât de bun cunoscător, ar trebui să-l dăm noi în judecată pentru toate masacrele, începând cu Fântâna Albă, pentru deportări, pentru tot ¦ pentru că e urmașul bolșevicilor. Ar fi bine s-o facă și să-i aducă la bară, ca martori, pe Stalin, Beria, Ejov, Jdanov, Hrușciov și toată haita de criminali ce-i sunt mentori. Voronin nu este altceva decât vocea Moscovei. Că fiul său este funcționar tot la Moscova este o altă dovadă a țintei lor. Nu are el treabă cu Moldova, decât pentru a mulge tot ce se poate din avuția Basarabiei și să le trimită ru șilor „darul , că doar ru și nu sunt întâmplător a doua lor mamă. Comuniștii trebuie răriți, pe suprafața pământului, pentru totdeauna, altfel vor distruge tot ce ține de umanitate și de libertate a democrației. Până nu se va face procesul și condamnarea comunismului, aceștia nu vor renunța la ideile lor totalitariste. Iar prostime, care să-i susțină, găsesc, din păcate. Explicația gestului „d-lui  (tov.) Voronin ar putea fi găsită în faptul că și-a epuizat rezerva de vin cu care a plecat de la instituția președințială a Republicii Moldova și, în mahmureala-i „indignat㠝, caută o „soluție  pentru a obține, eventual, din plata unor daune „morale , fonduri pentru o nouă „rezerv㠝, chiar dacă ar avea soluția alternativă de a trece la consumul de votcă, aceasta fiind mai apropiată, spiritual, de convingerile sale.

– Cunoscută fiind relația apropiată dintre socrul lui Ponta, senatorul PSD Ilie Sârbu, și Traian Băsescu, zvonul unei înțelegeri pe sub masă între PSD și PDL poate părea credibil. Dacă ne mai gândim și la prietenia dintre familiile Ponta și Udrea – Cocoș, dar și la faptul că președintele PSD nu a criticat-o niciodată pe madam Cocoș, atunci zvonul poate prinde contur. Și cum prieteșugurile merg mână în mână cu afacerile, putem exemplifica printr-un caz concret de la Vâlcea. Investiția în pârtia de ski de 28 de milioane de euro din comuna Voineasa. În această localitate urmează să se construiască, din alocări bugetare, și nu din bani europeni, o pârtie de schi plus infrastructura aferentă. „Am primit cei 28 de milioane de euro pentru pârtia „Mioarele” din zona Vidra – Obâr șia Lotrului. Urmează proiectul tehnic, licitația și în vară vor demara lucrările efective. Mă bucur de faptul că, după 20 de ani, zona din munții Parâng delimitată de Voineasa – Vâlcea, Păltiniș – Sibiu, Rânca – Gorj, Petroșani – Hunedoara începe să își valorifice potențialul turistic uriaș pe care îl are. Aici va fi Austria României”, anunța în data de 22 februarie 2010 primarul PSD din Voineasa, Gheorghe Dobrin. La vremea respectivă, anunțul a trecut neobservat, însă mulți potentați locali cu viziune  au început să- și cumpere terenuri în zonă. După 6 luni, pe SEAP, a fost publicat anunțul de intenție nr. 18202/28.07.2010, pentru contractarea „Proiectării și execuției infrastructurii de agrement în stațiunea turistică Voineasa – județul Vâlcea, pentru realizarea unui domeniu schiabil modern pe versantul nordic al Muntelui Mioarele”. În fine, ceea ce am vrut noi să scoatem în evidență este dualitatea unor personaje politice. La televizor își scot ochii, iar pe sub masă fac afaceri. Păi, cum altfel ar fi aruncat madam ministru 28 milioane de euro pe fereastră unei localități conduse de un primar pesedist, dintr-un județ cu un președinte de Consiliu Județean tot pesedist? Stăm cu ochii pe subiect și în edițiile viitoare vom reveni și cu o listă de oficiali, care și-au achiziționat terenuri, taman pe unde o să treacă pârtia de schi.

Pataliputra