Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Săptămâna pe scurt – de la lume adunate, 31 mai 2018

• Mai ţineţi minte mega – scandalul din domeniul transportului, când şeful Poliţiei Rutiere Vâlcea, Florin Ioniţă, a fost acuzat de administratorul unei firme de transport din Vâlcea, Matdan, de practici mafiote? • De PSD-ul lui Dragnea s-a cam ales praful. Toţi liderii cu un potenţial intelectual apreciabil au părăsit sau sunt pe cale să părăsească acest partid • Judecătoarea Dana Gîrbovan, preşedintele Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România, explică sensul deciziei Curţii Constituţionale privind conflictul dintre Preşedinţie şi Guvern

• Mai ţineţi minte mega – scandalul din domeniul transportului, când şeful Poliţiei Rutiere Vâlcea, Florin Ioniţă, a fost acuzat de administratorul unei firme de transport din Vâlcea, Matdan, de practici mafiote? Declaraţiile acuzatoare ale lui Dan Matei, patronul firmei Matdan, au fost făcute după ce Poliţia Rutieră a suspendat licenţa de transport firmei Matdan. Dan Matei, administratorul firmei Matdan, susţinea în octombrie 2016, într-o publicaţie locală că Ioniţă este „un bandit, un mafiot, un şmecher“, care trăieşte „din şpaga luată de la taximetrişti“. Iată că timpul a trecut, iar comisarul Ioniţă i-a acţionat în judecată atât pe patronul publicaţiei, Florin Brăgău, cât şi pe patronul firmei de transport Matdan.
Florian Ioniţă a câştigat în primă instanţă, însă magistraţii vâlceni au considerat că Matdan trebuie scos din proces. Iată minuta instanţei: „Admite în parte cererea formulată de reclamantul IONIŢĂ FLORIAN în contradictoriu cu pârâtele (….). Obligă pârâtele în solidar la plata către reclamant a sumei de 2000 de lei, cu titlu de daune morale şi la publicarea hotărârii într-o publicaţie scrisă locală în fiecare zi, timp de o săptămână, iar în caz de refuz, autorizează reclamantul să efectueze această publicare pe cheltuiala pârâtelor. Obligă pârâtele, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 100 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Rm. Vâlcea. Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 03.04.2018”.

• De PSD-ul lui Dragnea s-a cam ales praful. Toţi liderii cu un potenţial intelectual apreciabil au părăsit sau sunt pe cale să părăsească acest partid. Era previzibil de câteva luni că misiunea lui Liviu Dragnea este să distrugă acest partid, singurul care prin mărimea şi forţa lui putea să le mai facă faţă băieţilor la Secu. Liviu Dragnea şi-a îndeplinit misiunea şi a pus pe butuci PSD. Pas cu pas a tras pe linie moartă oameni precum: Ecaterina Andronescu, Ioan Mircea Pascu, Corina Creţu, Liviu Plesoianu, Adrian Ţuţuianu s.a. A aplicat principiul rudimentar de tip omul cavernelor „cine nu-i cu mine îl omor”. Cine spune despre cei care au plecat sau vor pleca spre Pro Romania că sunt traseişti se înşeală. Vorbim de oameni cu peste 20 ani vechime în PSD, care au trecut cu acest partid prin clipe grele inclusiv prin ani de Opoziţie. Ei pleacă pentru au fost împinşi spre acest pas, în opinia mea de un Dragnea – omul lui Coldea, cel care şi-a dorit cel mai mult sa distrugă PSD.

• Judecătoarea Dana Gîrbovan, preşedintele Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România, explică sensul deciziei Curţii Constituţionale privind conflictul dintre Preşedinţie şi Guvern. Potrivit acesteia, decizia Curţii Constituţionale NU dă dreptul Ministrului Justiţiei să revoce procurorii şefi după bunul său plac, aşa cum afirmă unii.
„La fel, argumentul că Preşedintele este votat de milioane de persoane este complet irelevant în acest context, deoarece procurorii nu sunt nici subordonaţi şi nici sub autoritatea Preşedintelui.
Ceea ce spune azi Curtea Constituţionala este că „Preşedintele României, în temeiul prevederilor art.94 lit.c) din Constituţie, nu are o putere discreţionară proprie în cadrul procedurii de revocare, ci o putere de verificare a regularităţii acesteia. Rezultă că prerogativa Preşedintelui României de a revoca procurorul din funcţia de conducere se circumscrie exclusiv unui control de regularitate şi legalitate a procedurii. Astfel, Preşedintele României nu are competenţa constituţională de a opune argumente de oportunitate în raport cu propunerea de revocare din funcţie iniţiată, în condiţiile legii, de ministrul justiţiei.”
Din acest paragraf se desprind următoarele:
1. Propunerea de revocare nu poate fi făcută de ministrul justiţiei discreţionar şi abuziv, ci doar „in condiţiile legii”.
2. La rândul sau, Preşedintele nu poate respinge cererea de revocare discreţionar, pe motive de oportunitate.
3. Preşedintele, în procedura de revocare, nu are un rol decorativ, luând doar act de propunerea de revocare venita de la ministrul justiţiei, ci are dreptul şi obligaţia de a verifica dacă procedura este legală şi dacă motivele invocate de ministrul justiţiei se încadrează – în fapt şi în drept – în condiţiile de revocare prevăzute ÎN MOD LIMITATIV de lege.
În mod evident aşadar, refuzul Preşedintelui Iohannis de revocare a procurorului şef DNA pe motive de oportunitate a fost unul făcut cu încălcarea limitelor sale constituţionale şi, din acest punct de vedere, decizia Curţii era previzibilă.
Mai mult, Preşedintele trebuia să fi emis un decret la finalul procedurii de revocare, lucru pe care nu l-a făcut, Constituţia prevăzând în mod expres că acesta îşi exercită atribuţiile prin decrete.
În rest însă, inţelesul exact al alin. 2 din decizia Curţii poate fi desluşit doar după ce Curtea îşi va motiva decizia. Va fi interesant de văzut dacă, după ce a refuzat deja revocarea pe motiv de oportunitate, Preşedintele va mai avea dreptul să facă o nouă examinare a regularităţii şi legalităţii procedurii.
Or, dimpotrivă, dacă prin obligaţia de emitere a „decretului de revocare” Curtea a înţeles că Preşedintele este în acest moment obligat să dispună revocarea, evaluarea sa fundamentată greşit pe oportunitate epuizându-i dreptul de a face o nouă analiză, de data aceasta pe legalitate.
În mod cert, însă, Preşedintele este obligat la emiterea unui decret la finalul procedurii de revocare, această obligaţie derivând, de altfel, din prevederile art. 100 alin. (1) din Constituţie, care prevăd ca „în exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele României emite decrete care se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenţa decretului”.
Refuzul Preşedintelui de a fi emis un decret la sfârşitul acestei proceduri a generat un conflict constituţional negativ.
Rămâne să vedem motivarea in extenso a Curţii pentru a putea comenta mai pe larg asupra acestei decizii care, repet, în condiţiile răspunsului Preşedintelui la cererea de revocare făcută de ministrul justiţiei, era previzibilă”, explică Dana Gîrbovan pe Facebook.