• În ALDE, sceptrul prostiei e purtat prin rotație. • Tot Facebook-ul știe sigur că MRU e agent Mossad. • Cultură la români… • Potrivit B1 tv, conflictul dintre preşedintele Iohannis şi MRU ar fi izbucnit după ce în presă a apărut… • Mai avem puţin şi vom avea un capitalism original: capitalismul fără capital românesc. • În privinţa plagiatului doamnei Codruţa Koveşi, nu mai e necesară o nouă evaluare… • Iată şi autodenunţul lui Băsescu… • Într-o fotografie din zilele Mineriadei din 13 iunie 1990, dată publicității de ziarele vremii, am văzut… • Caut în legile statului român şi nu găsesc răspuns la întrebarea…
• În ALDE, sceptrul prostiei e purtat prin rotație. De cele mai multe ori, evident, se ține de el cu ambele mâini Călin Popescu Tăriceanu, șeful partidului, dar le mai vine rândul și altora din când în când. A avut momentele ei Cristiana Anghel – aia de-a făcut foamea pe banii lui Voiculescu și care e împotriva legii antifumat doar pentru că ea nu mai poate fuma când și unde vrea. Iar acum i-a venit rândul lui Daniel Barbu care a zis că meseria de politician e mai riscantă decât misiunea unui soldat în Afganistan. „Valul de violență verbală și de atitudine, de amenințări fizice care mi-au fost adresate confirmă faptul că e riscant să fii politician”, a spus şi prostul ăsta. O să încerc să-i explic prostului cât se poate de clar, fără metafore – că are tendința să se încurce când dă de ele. Bă, Barbule, valul ăla de violență verbală de care te plângi confirmă faptul că e riscant să fii prost! Că de asta te înjură lumea, pentru că ești prost, bă! Nu pentru că ești politician, ci pentru că ești uluitor de prost!
• Tot Facebook-ul știe sigur că MRU e agent Mossad. Numai serviciile noastre nu ştiu. Cât de prost poate fi Mossad-ul ăsta încât toată lumea îi știe agenții acoperiți? Sau, cum ar putea ajunge un agent dezvelit al unui serviciu străin şeful unui serviciu secret român? Pe mine mă lasă logica. Păi dacă era aşa, mai aflați voi, mă, fraților? Eu am citit altceva. Că Mossad-ul este cel mai temut serviciu secret din lume. Dacă umbla cu agenţii dezveliţi, Israelul nu mai exista ca stat. Nu mai credeți orice auziți sau citiți. Nu orice zboară face parte din aviație.
• Cultură la români: • 96% din români îşi petrec timpul liber în faţa televizorului • 40% n-au citit nimic în ultimul an • 25% n-au cumpărat nicio carte în ultimul an. De ce vă mai miraţi de nivelul crescând de îndobitocire? De ce vă miraţi că se votează cum se votează?
• Potrivit B1 tv, conflictul dintre preşedintele Iohannis şi MRU ar fi izbucnit după ce în presă a apărut fotografia cu consilierul Mihalache, la întâlnirea cu delegaţia din Serbia, când, tolănit pe spate, intrase direct în Nirvana. Cică au existat bănuieli că fotografia ar fi fost distribuită la presă de către SIE, care avea o neţărmurită dragoste faţă de “Mahalache”. S-a considerat o încercare de discreditare a echipei prezidenţiale.
• Mai avem puţin şi vom avea un capitalism original: capitalismul fără capital românesc. Prigoana statului împotriva oamenilor de afaceri români trebuie să înceteze. Nu sunt împotriva capitalului străin. Avem nevoie de investiţii străine ca de aer pentru dezvoltare. Dar ceea ce face statul român, Guvernul, ANAF, DNA, DIICOT este profund nociv pentru România. În construcţii, petrochimie, comerţ, asigurări, utilităţi, consultanţă, practic în aproape domeniile capitalul românesc a fost pus între paranteze, fiind aproape pe cale de dispariţie. Discriminările între capitalul autohton şi cel străin sunt prezente la tot pasul. Românii nu au acces la capital, nu au acces la ajutoare de stat, sunt „ciuca controalelor”, sunt clienţi constanţi ai diferitelor parchete, sunt victime ale unor reglări de conturi sunt împinse în insolvenţă de cel mai mare ţepar al zilelor noastre, adică statul, care nu îşi onorează obligaţiile contractuale. Aştept şi tot aştept ziua în care să văd un şef de stat sau un premier român care atunci când face o vizită oficială să plece însoţit şi de oameni de afaceri români care au interese în ţara respectivă.
• În privinţa plagiatului doamnei Codruţa Koveşi, nu mai e necesară o nouă evaluare, dânsa pronunţându-se clar că a folosit pasaje publicate de dânsa, când avea nume de fată, deci s-a autoplagiat, în loc să conceapă o lucrare complet nouă. Plagierea include folosirea fără citate a oricărui text apărut anterior, indiferent cine l-a scris. Cum i-ar plăcea dânsei să zică cu limbajul de lemn de procuror: plagiatul i-a creat „foloase necuvenite”.
• Iată şi autodenunţul lui Băsescu: „… când la bordul unui vas simţeai că ai un turnător, de regulă vasul se întorcea în port cu un om mai puţin”. Deci marinarul trombonist era „avortat” peste bord, ca hrană la peşti. Codruţ Marta a încasat probabil metoda de uscat: introdus în fundaţia unei vile.
• Într-o fotografie din zilele Mineriadei din 13 iunie 1990, dată publicității de ziarele vremii, am văzut un spectacol cu bâte în București. Lipsită de apărare în fața forței așa-zise justițiare a minerilor, o femeie este săltată de pe stradă și dusă pe sus la arestul poliției pentru vina de a avea o ținută vestimentară care nu plăcea oamenilor în uniformă cu lămpașe. Este o imagine care seamănă izbitor cu ceea ce i s-a întâmplat Elenei Udrea; și ea a fost luată pe sus de oameni în uniformă și chestionată în legătură cu poșeta din dotare.
• Caut în legile statului român şi nu găsesc răspuns la întrebarea: Cum este posibil ca președintele consiliului de administraţie al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor (A.N.R.P.) să fie un cetățean american? În acest consiliu este băgat și fostul ambasador al SUA, în funcţia de vicepreședinte al aceleiași autorităţi. „Proprietatea” este un organism care guvernează și administrează bunurile aparținând statului român, iar preşedinte este, de 10 ani, un american. Este ca și cum un român ar conduce Bank of America. Legat de cazul plagiatului Codruţei Koveşi se simte lipsa ambasadorului actual al USA – Hans Klemm. Nu a apărut şi nu-i cunoaştem punctul de vedere. Parcă ne este şi dor de el, ce spune şi cum îşi apără colaboraţioniştii. Laura Codruţa Köveşi a fost decorată şi cu “Legiunea de Onoare în rang de cavaler”. E cea mai înaltă distincţie a statului francez. De ce ar face-o un stat străin? Întreb şi eu… Serveşte interesele cui? Sau, ca să nu-i supăr pe fani, pe ale cui, încă? Francezii nu dau nimic pe gratis, sunt mai calici decât nemţii. Alina Mungiu-Pippidi îi laudă feminitatea în ziarul Der Spiegel. Nu vreau să comentez aici, aşa că simţiţi-vă liberi să vă imaginaţi singuri cum arată feminitatea asta… Şi tot Spiegel spune că a fost una din cele mai bune absolvente ale facultăţii de drept. Foştii ei colegi, parcă, scriau altceva la capitolul ăsta.