Spre deosebire de alte orașe din România, Râmnicul are mai multe ocazii de a- și organiza festivități de amploare. Prima în ordine cronologică ar fi ziua de 20 mai 1388 când a avut loc atestarea documentară a Râmnicului, un veritabil act de naștere cu o vechime remarcabilă de 625 de ani. Câte orașe din România și, de ce nu, din lume se pot mândri cu așa ceva? O altă dată memorabilă este ziua de 29 iulie 1848 când la Râmnicu Vâlcea s-a intonat pentru prima oară în cadrul sărbătoresc al jurământului pe Constituțiune imnul național „Deșteaptă-te Române”. Adevărat, ideea este contestată de câțiva dar ce nu este azi pus în discuție? Se spune, deocamdată pe la colțuri, că „Deșteaptă-te Române” s-ar fi cântat pentru prima oară la Brașov în cadrul unei petreceri mondene unde un anume Grigore Ucenescu ar fi pus pe muzică versurile lui Andrei Mureșanu „Un răsunet”. Așadar nu Anton Pann ar fi compozitorul muzicii imnului național pașoptist. În ruptul capului nu pot crede așa ceva. În primul rând Grigore Ucenescu era – așa cum îi rezonează și numele – un ucenic din Brașov, fără veleități, al „profesorului de muzichie” Anton Pann, așa cum rezultă foarte clar din monografia scrisă de Constantin Mateescu despre marele cărturar, tipograf și muzician. În al doilea rând, analizând cu atenție raportul Comisarului extraordinar Dumitru Zăgănescu trimis Guvernului Provizoriu la 30 iulie 1848, oricine își dă seama că „o musică vocală cu nisce versuri prea frumoase, puse pe un ton național, plin de armonie și triumfal, cu care a ajuns entuziasmul de patrie în inimile tuturor cetățenilor” compusă de dumnealui Anton Pann nu poate fi decât „Deșteaptă-te Române”. Ce altă melodie „plină de patriotism și pusă pe ton național…” a mai compus Anton Pann care a excelat în rest doar în muzica bisericească? Și dacă Grigore Ucenescu a „strecurat” la urechile cucoanelor înhăimurate-n crinoline melodia lui Anton Pann la un chef simandicos cu 20-30 de persoane, cu ce șitirbește acest nesemnificativ detaliu importanța interpretării în premieră a imnului nostru național în cadrul unei manifestații revoluționare la Râmnicu Vâlcea? Și poate avea greutate o epistolă oarecare în fața unui raport oficial guvernamental? Așadar ziua de 29 iulie nu are temeiuri de a fi contestată de nimeni. Chiar dacă mâine, poimâine românii vor alege un alt imn, „Deșteaptă-te Române” se va fi cântat pentru prima oară la Râmnic și va rămâne în istorie ca primul imn al României pașoptiste, postdecembriste și europene care s-a lepădat de comunism. Prin urmare merită și trebuie sărbătorită ca atare de către autorități și râmniceni deopotrivă, ba chiar și de întreaga țară.
Cea de a treia sărbătoare importantă este cea a patronului spiritual al orașului și ea se serbează în 27 septembrie. Încă din 1999, când s-a stabilit ca Sfântul Antim Ivireanul să fie declarat Sfânt ocrotitor al orașului, au fost multe discuții. De și alături de Prea Sfințitul Gherasim, Episcopul Râmnicului, pot fi considerat „naș” al declarării noului patron spiritual al municipiului, nu am fost partizanul absolut al acestei idei. Împreună cu Înalt Prea Sfințitul Irineu, astăzi Mitropolitul Olteniei, pe atunci Episcop-vicar al Râmnicului, și cu mulți alții, eram de părere că Sfinții Constantin și Elena, pe care majoritatea credincio șilor îi sărbătoresc cu mare fast pe 21 mai, ar fi cei mai potriviți patroni spirituali ai Râmnicului mai ales pentru faptul că pot fi sărbătoriți totodată cu ziua atestării documentare a existenței Râmnicului. Încă mai cred că ar fi fost o idee mult mai bună. Cu ocazia procesiunii religioase tradiționale ce se organizează în zilele Sf. Antim Ivireanul, am constatat că foarte mulți râmniceni nu șitiu mare lucru despre acest ocrotitor al orașului. De fapt în afara procesiunii, a unor simpozioane și a slujbei solemne, nu am observat că râmnicenii participă în vreun fel deosebit la festivitățile din 27 septembrie. Cred că ar fi fost altceva dacă data de 20 și 21, mari și importante sărbători religioase, ar fi fost închinate în acela și timp și nașterii orașului și patronilor spirituali. Eforturile Primăriei și Arhiepiscopiei ar fi putut avea o și mai mare amploare dar și efect, iar râmnicenii ar fi răspuns așa cum șitiu ei adică adăugând prin participare multă strălucire evenimentelor. Și bineînțeles s-ar fi realizat și o destul de sensibilă economie bănească deloc de neglijat în aceste timpuri.
S-a mai întâmplat un eveniment care m-a nedumerit. De câțiva ani, nu prea mulți, administrația municipiului a schimbat data și locul stabilite pentru Zilele Orașului care se serbau odată cu Ziua Imnului pe 29 iulie. Specialiștii spun că minunatul parc Zăvoi n-a avut de suferit atunci când era centrul organizării festivităților iar splaiul Gârlei, locul principal de desfășurare al petrecerilor din zilele precedente, nu este amenajat la nivelul așteptărilor. N-au fost multe explicații așa că sunt liber să presupun că s-a dorit doar modificarea unor lucruri statuate în timpul mandatului meu la Primăria Râmnicului. Nu cred că o sărbătoare capătă temei și strălucire dacă-i schimbi data la fiecare patru ani. Consolidarea unei tradiții „devenise tradițională sărbătoarea concomitentă a Zilelor Orașului și Zilei Imnului Național încă din 29 iulie 1997 „influențează covâr șitor obiceiurile locuitorilor. Așa încât nu cred că a fost o schimbare potrivită sau fericită.
M-ar bucura dacă ideile repuse de mine în discuție ar intra în atenția celor care diriguiesc spiritual și administrativ orașul. Ar avea efect mult mai mare iar cheltuielile de organizare mult mai mici. Sper că aceste gânduri de râmnicean onest și bine intenționat să nu supere pe nimeni fiindcă n-am vrut acest lucru. Dimpotrivă!
N.B.: În ciuda anunțului de reducere a fondurilor alocate, recentele sărbători de 20 mai au fost bine organizate iar râmnicenii au răspuns ca întotdeauna pe măsură. Felicitări! Chiar dacă-i criză oamenii au nevoie de momente de relaxare și bucurie. Așadar cred că nu e bine să facem economii nici pe 29 iulie când festivalul de teatru va aduce la Râmnic actori de pe multe meridiane!
• Sorin Zamfirescu