În sfârșit, am ajuns să discutăm despre partidele care reprezintă puterea PSD, PNL, PC, UNPR etc. unite într-o alianță, în fapt un colos politic care guvernează astăzi țara. Procentul de peste 70% pe care îl dețin în Parlament le permite aproape orice: trecerea accelerată a proiectelor de lege, modificarea constituției, numiri discreționare la conducerile instituțiilor publice etc. O să încep cu Partidul Național Liberal. Unii spun că am oarecare slăbiciune pentru liberali. Asta e, oameni suntem! Am declarat public în permanență că eu cred în liberalismul utilitarist deoarece mi se pare a fi singura cale care garantează o prosperitate durabilă. M-am considerat întotdeauna ca fiind unul dintre reprezentații curentului liberal din PDL. Asta nu înseamnă că lentilele ochelarilor mei deformează structural realitatea. E destul de limpede pentru multă lume (chiar și pentru o parte mai lucidă a liberalilor) că cei care conduc PNL sunt departe de a fi campioni ai perfecțiunii, iar Crin Antonescu și cei din imediata sa apropiere, impunând liberalilor „autoritarismul liber consimțit”, nu fac ceea ce trebuie. Eu apreciam la PNLÂ faptul că structura lui de bază era formată din cârcota și (în sensul bun al cuvântului). Toate propunerile produceau dezbateri aprige iar opiniile tuturora erau ascultate fără să fie nimic (sau aproape nimic) impus cu forța. Îmi amintesc cu plăcere de Congresul Național al PNL din 2004 la care am participat, unde favoritul la președinția partidului, Călin P. Tăriceanu, era cât pe ce să fie răsturnat de speech-urile fulminante, revoluționare și pline de miez ale lui Crin Antonescu și Valeriu Stoica. Incredibil, dar adevărat! Odată cu timpul însă lucrurile au căpătat o cu totul altă turnură. La recentul congres al PNL cei care și-au permis opinii diferite de cele ale Președintelui en-titre erau cât pe ce să fie exclu și. Am convingerea că asemenea acțiuni șitirbesc faima pe care a avut-o PNL-ul de partid viu, cu multe, chiar foarte multe personalități vizibile sau pe cale de a se afirma și cu priză la electorat permanent crescătoare. Păcat!
Revenim la oile noastre, în Vâlcea, unde PSD și PNL au o pondere aproape egală. Un județ nu foarte bogat, cu o clasă de mijloc redusă numericește, iată că alege să fie condus în cele mai multe localități de primari liberali, adică de o ideologie de dreapta. Nu șitiu al cui e meritul. Am îndoieli că mentalitatea alegătorilor a progresat exploziv și atunci singura explicație rămâne faptul că politicienii liberali vâlceni sunt extrem de eficienți. Cristian Buican, ajuns președinte al filialei vâlcene în urma unei încleștări titanice cu Emilian Frâncu (cel care prin racolări și alianțe pline de dibăcie transformase un partid de buzunar într-unul foarte puternic dar care mai apoi, din păcate, căzuse în mrejele lui I. Nicolae, un personaj de tristă faimă), este un politician de calibru și ocupă astăzi una din funcțiile de vârf în statul român. Rezultatele pe care le-a obținut la alegerile recente vorbesc de la sine și sunt o dovadă că afirmația mea nu este gratuită. De multă vreme tinerii liberali sunt corect și permanent promovați (în sensul că promovarea apare după o serioasă ucenicie) asigurându-se în acest fel continuitatea. Alegerea, în marea lor majoritate, a unor candidaturi foarte potrivite pentru Parlament (cum este spre exemplu prof. dr. ing. Adrănel Cotescu) este un alt punct marcat de conducerea pnl-istă a județului. O mare problemă o reprezintă însă coabitarea cu PSD. Dacă la nivel național „inamicul public” Traian Băsescu precum și dorințele arzătoare ale celor doi lideri (care au pus la cale această nepotrivită alianță) de a câștiga toate funcțiile importante în stat, țin sub obroc divergențele de fond dintre niște lideri extrem de diferiți în concepții și idei, nu acela și lucru se întâmplă în județul Vâlcea. Aici puterea totală aparține deja USL-ului. Vârful conducerii administrative județene Prefectul, Președintele Consiliului județean și Primarul Râmnicului sunt membri marcanți ai PNL și PSD. E clar că neavând cu cine se ciocni din afară, incompatibilitățile majore dintre cele două componente ale alianței ies cu ușurință la iveală. Și unde se pot manifesta mai vizibil decât la numirile pe criterii politice ale șiefilor serviciilor deconcentrate sau ale instituțiilor de interes județean. Cristian Buican și Ion Cîlea sunt niște adversari redutabili și cred că vor folosi toate mijloacele pentru a câștiga cât mai mult. Și atunci cine este perdantul? Răspunsul e la fel de simplu: vâlcenii. De ce? Fiindcă e la fel de evident că oricâte valori ar exista în sânul unei filiale a unui partid politic e imposibil să găsești soluții interne suficient de competente pentru ca toate conducerile bugetarilor județeni să funcționeze mai bine. În această capcană cad, cu bună șitiință, toate partidele. Care ar fi soluția? O prevedere constituțională care ar interzice schimbările din funcțiile inferioare celei de secretar de stat pe alte criterii decât cele de corectitudine și competență. Va avea cineva curajul să promoveze o astfel de prevedere care să nu poată fi modificată? Mă îndoiesc!
N.B.: Fiindcă n-am avut spațiu suficient o să continuăm în numărul viitor discuția despre cea mai importantă instituție a Râmnicului și anume Primăria municipiului.