   Fără a avea pretenții de analist politic consacrat dar cu o obiectivitate ale cărei limite le-am dezbătut în numărul anterior, îndrăznesc să încerc o trecere în revistă, la zi, a e șichierului politic vâlcean. O să fac deschiderea cu partidele de opoziție, fiindcă eu chiar cred că fără o opoziție puternică orice guvernare s-ar complăcea într-un narcisism dăunător și păgubos pentru noi toți. Încep, așadar, cu Partidul Democrat Liberal care, cu sau fără voia domnului Ponta, rămâne cel mai puternic partid de opoziție. Toată lumea șitie că în județul nostru acesta mai este condus încă de „eternul” Dorel Jurcan. Câtă vreme, asta nu se șitie. Încrederea populației în această formațiune politică, din 2008 încoace, este într-o alarmantă cădere liberă (motivația „am fost la guvernare în perioada grea” este o justificare doar parțial adevărată).
   Nu numai Dorel Jurcan este „etern”, ci și structura de bază a Biroului Permanent județean. De aproape șiapte ani, PDL nu a mai făcut nicio achiziție de marcă, ba dimpotrivă, a pierdut lideri carismatici importanți. În tot acest timp, cei câțiva membri ale și sau plasați în conducerile administrațiilor locale sau județene n-au confirmat. Și totu și, exceptând câteva voci mai stridente, nemulțumite că au fost lăsate deoparte atunci când masa era încărcată de bucate, în interiorul filialei n-au existat luări de poziție notabile împotriva greșelilor – din păcate destul de dese – și nu au fost propuneri de măsuri spectaculoase pentru revenirea în prim plan a formațiunii politice. Așadar, ce ar trebui făcut pentru ca alunecarea pe o pantă extrem de periculoasă să fie stopată? Care ar fi noul lider, „omul providențial” care va scoate partidul din zona subsolului, transformându-l într-un partid reformat structural, mult mai viu, cu atitudini critice însă constructive așa cum ar trebui să facă orice organizație locală care- și dorește să devină o alternativă demnă de luat în seamă pentru actuala putere?
   Sunt întrebări la care nu se poate răspunde cu ușurință deoarece oamenii integri și de valoare cărora nu li se poate reproșa nimic nu cresc pe toate cărările ( și eu unul – să fiu iertat – nu prea văd pe nimeni din actuala conducere în această postură), iar grupul conducător al organizației vâlcene e mai preocupat de disputele interne decât de atragerea de membri cu ajutorul cărora să modifice părerea cam rezervată și critică a alegătorilor. Având doar un parlamentar – și acela intrat ca prin minune ca al doilea deputat al unui singur colegiu – care se ocupă cu strângerea de semnături pentru o cauză importantă, e drept, dar fără soluții, pentru care însă nu s-a făcut mai nimic atunci când am deținut puterea, nu cred că se rezolvă mare lucru. Părerea mea este că lupta pentru șiefia partidului nu va aduce schimbări de fond în filiala vâlceană (să ne înțelegem, alegerea ca președinte de filială al oricărui alt membru al conducerii actuale nu o consider schimbare de fond). Nu șitiu cine va câștiga președinția PDL la nivel național, dar eu cred și sper că organizația județeană va merge, pe bună dreptate, în marea ei majoritate, pe mâna Elenei Udrea. Din nou Dorel Jurcan va rămâne printre foarte puținii susținători vâlceni ai lui Vasile Blaga, iar dacă acesta din urmă va reu și să- și păstreze postul s-ar putea ca lucrurile să rămână încremenite într-un prezent defavorabil atât partidului cât și organizației județene.
   Sigur, așa cum afirmam și în articolul precedent, există și la PDL-ul vâlcean ca și la celelalte formațiuni politice oameni de bună calitate însă, din păcate, sunt flancați din toate părțile de profitori și lipitori de afișe cu pretenții. Revenirea la conducerea organizației a fostului prefect Anuța Handolescu, un om politic echilibrat, competent, reformist și cu mare priză la public (să nu uităm că înainte de a ie și din politică se situa pe primul loc al încrederii vâlcenilor în oamenii politici depă șindu-l chiar și pe Ion Cîlea), a fostului primar Mircia Gutău, un politician de forță care și-a dovedit calitățile de bun gospodar lucru care nu se uită cu una cu două, chiar și a lui Eusebiu Vețeleanu care la ultima competiție electorală pentru Primăria municipiului a adunat un număr de voturi aproape egal cu cel al candidatului PDL, cred că ar schimba mult în bine lucrurile. Am îndoieli însă că sugestiile de mai sus vor avea un alt ecou decât categorisirea mea drept „trădător” (!!!) sau „nerecunoscător” (!!!) de către cei care au acum pâinea și cuțitul la PDL-ul vâlcean. Și jur că nu au dreptate! Singurul meu interes legat de PDL este ca el să devină o alternativă viabilă a cărei voce să fie respectată pentru ca lucrurile să meargă și mai bine în Râmnicul pentru care am într-adevăr o mare slăbiciune lesne de înțeles pentru un râmnicean sadea. Vom relua tentativa de analiză în numărul viitor. Pe curând!
N.B.: Îi mulțumesc domnului Romeo Popescu pentru prezentarea făcută în numărul anterior.
• Sorin Zamfirescu