Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

O TEMPORA…

Datorită unor comentarii de pe Facebook pe care le consider făcute ori cu rea-voinţă ori în necunoştinţă de cauză, mă simt obligat, deşi sunt conştient de risc, să profit de bunăvoinţa unor eventuali cititori şi să reamintesc evenimente petrecute între anii 1996-2000 când am avut onoarea să fiu ales de râmniceni în fruntea urbei noastre. Pentru ca aducerile aminte să fie cât mai sugestive, îmi permit să trec sumar în revistă câteva aspecte ale perioadei în discuţie. România ajunsese în pragul colapsului, Uniunea Europeană continua să nu ne bage în seamă, NATO ne întorsese spatele, deprecierea leului înregistra căderi apocaliptice, iar răbdarea românilor după aproape 7 ani de la răsturnarea comunismului era pusă la grea încercare. În asemenea condiţii, Convenţia Democratică Română (constituită la ideea mult regretatului Corneliu Coposu), în numele căreia am candidat pentru postul de Primar al municipiului Râmnicu Vâlcea, a lansat Contractul cu România pentru 200 de zile. Se vroia a fi un program realist şi concret fără panglicării electorale pe baza căruia alesul trebuia să dea seama alegătorilor după scurgerea celor 6 şi1/2 luni. Ideea a prins, râmnicenii m-au votat şi am luat-o de bună fiindcă după 200 de zile am raportat respectarea 100% a prevederilor CONTRACTULUI CU RÂMNICENII propus de mine la alegerile din mai-iunie 1996. Poate că tonalitatea degajată pe care o folosesc nu e tocmai potrivită fiindcă n-a fost simplu deloc. La Primărie cam bătea vântul cu un buget minuscul şi aproape epuizat, Primarul ales în 1992 a contractat o boală gravă care l-a obligat să stea la pat toată cea de a doua jumătate a mandatului, structura de personal rămăsese practic similară cu cea moştenită de la regimul comunist, iar C.D.R.-ul local, cu toate că făcuse alianţe, nu avea nici măcar majoritatea simplă în Consiliul municipal. Condiţiile vitrege pe care le-am găsit când am intrat în Primărie nu m-au putut opri să fac ceea ce aşteptau râmnicenii de multă vreme: declanşarea modernizării Râmnicului. Fără false ifose am convingerea că, în bună măsură, am reuşit. Primarul care mi-a succedat la conducerea oraşului, care n-avea niciun motiv să mă laude ba dimpotrivă, a declarat public în mai multe rânduri că a găsit la Primăria Râmnicului o ştachetă extrem de ridicată. Totuşi pentru cei neîncrezători o să reamintesc câteva reuşite dintr-un raport sintetic publicat de-alungul vremii în presa vâlceană.

Aşadar între anii 1996-2000 s-a reuşit transformarea centralelor termice în puncte termice prin racordarea la CET-Govora, s-a adus apă potabilă de la Brădişor pe Lotru, s-au dat în folosinţă 150 de apartamente pentru tineri, s-au refăcut complet Calea lui Traian şi Ştirbei Vodă care rezistă de 14 ani fără reparaţii, s-au eliminat toate gropile şi denivelările (ajunsesem campioni) prin reabilitarea cu slurry-seal a sute de mii de m.p. de străzi, a început pentru prima oară în România modernizarea trotuarelor prin soluţia modernă a montării pavelelor, s-a creat UNDĂ VERDE pe Calea lui Traian între str. Dacia şi N. Bălcescu soluţie mult superioară actualelor sensurilor giratorii în cascadă, s-au modernizat fără cheltuieli exagerate 18 locuri de joacă pentru copii, s-au refăcut străzile Buna Vestire, Nicolae Iepure, Republicii, Daniil Ionescu, Dealul Malului, Capela, Feţeni etc., s-a generalizat contorizarea alimentării cu apă potabilă care a dus la scăderea spectaculoasă a consumurilor, s-a repus în funcţiune şi modernizat Baza de Agrement Ostroveni care fusese distrusă de o concesiune privată păguboasă, s-au executat săli de sport şi de spectacole la Liceului Pedagogic şi la Liceul Forestier, s-a modernizat şcoala din Goranu, s-au executat din fondurile Primăriei lifturile de la blocurile W şi A53 din Ostroveni şi 31 A din Nord rămase nemontate încă din 1989, s-au executat multiple amenajări şi modernizări ale parcului Zăvoi, s-a modernizat valorosul monument istoric care serveşte drept sediu Primăriei, s-au reinventariat şi renumerotat toate imobilele din oraş după mai mult de 50 de ani şi s-a revenit la vechile denumiri ale străzilor executându-se totodată o inscripţionare civilizată a acestora (iarăşi premieră pe ţară, s-au achiziţionat şi montat ceasuri stradale şi panouri de afişaj iluminate modern, s-au refăcut şi modernizat staţiile de autobuz fără cheltuirea de bani publici, s-a construit şi dotat cu aparatură profesională un Observator astronomic la Liceul Energetic cu ajutorul căruia s-au făcut observaţii la eclipsă (chiar, unde mai e acum?), s-a înfiinţat Direcţia municipală de taxe şi impozite care a procurat şi procură începând cu 2001 importante fonduri pentru Primărie, s-a întocmit pentru prima oară în România cu sprijinul Agenţiei de Dezvoltare Economică a SUA (U.S.A.I.D.) un buget multianual (cum se tot încearcă şi azi la nivel naţional) pentru care a avut loc o reală dezbatere publică deoarece s-a făcut şi un sondaj public cu peste 2500 repondenţi, s-a preluat în întreţinere şi administrare (mulţi bani cheltuiţi numai din sponsorizări) stadionul din Zăvoi, am preluat şi sprijinit echipa de fotbal F.C. Râmnicu Vâlcea pe care am şi reuşit s-o promovăm în categoria „B”, s-a înfiinţat Teatrul municipal Ariel care a adus atâtea şi atâtea satisfacţii râmnicenilor precum şi Filarmonica municipală, a început decernarea tot pentru prima oară în România, a Diplomei de fidelitate conjugală însoţită de un premiu în bani pentru cuplurile care şi-au serbat nunta de aur, s-a instituit ziua de 29 iulie ca Zi a Râmnicului, s-a statuat încă din 1997 obiceiul de a petrece împreună Revelionul în centrul oraşului iniţiativă care s-a bucurat de largă participare în acei ani fiind preluată mai apoi în multe alte locuri din ţară, s-a actualizat P.U.G. cu întocmirea primului Regulament de aplicare a acestuia precum şi P.U.Z-uri pentru toate cartierele oraşului (ulterior o bună parte din acestea nu au convenit intereselor de moment şi au fost aruncate la coş!), s-au întocmit valoroase studii de fezabilitate şi prefezabilitate extrem de importante pentru dezvoltarea municipiului cum ar fi: acoperirea prin dalare a Olăneştiului, pasajul denivelat pentru traversarea peste calea ferată a bulevardului Tudor Vladimirescu, modernizarea Pieţei Centrale cu parcare subterană, pasajul subteran de la magazinul Cozia, piaţa Primăriei cu o mare alee de promenadă, teatrul de pe lacul Zăvoi (unicat în România şi nu numai), un ultramodern centru SPA pentru toţi râmnicenii în locul Băii Comunale (azi hotelul Sofianu), ştrandul din Zăvoi, Palatul Culturii (amplasat în zona ocupată azi de magazinul Bila!!!) şi legătura lui printr-un pod arcuit cu parcul Mircea cel Bătrân, extinderea şi modernizarea Bazei de Agrement Ostroveni precum şi o necesară autogară amplasată în parcul Gării. Am reuşit să trezim interesul vestitei fundaţii Habitat şi Artă din România pentru Râmnicu Vâlcea care a cadorisit oraşul cu statui şi lucrări monumentale de artă executate de unii din cei mai mari şi titraţi sculptori români moderni: Mircea Enache, Augustin Ioan, Camelia Cilianu, C. Pantilimon şi încă multe, multe altele de acest fel (apropo: sunt câteva voci care tot pomenesc cu ironie grosieră de aceste lucrări monumentale concepute în manieră modernă dar nu se ştie că ele s-au executat cu titlu gratuit pe baza unei burse UNESCO şi că în prezent, în lumea civilizată, nu se mai execută statui ţinând în mâna dreaptă un paloş şi călărind armăsari care scot flăcări pe nări).

Datorită unor diplome de excelenţă primite de la Uniunea Europeană (cum s-ar zice „intrasem în acvariu”) s-a reuşit încheierea unor parteneriate extrem de favorabile Râmnicului. Astfel s-a început execuţia celor 140 apartamente sociale ultramoderne de către englezii de la Miven-Kier, s-au primit 10.000 europubele, premieră în România şi s-a proiectat gratuit documentaţia de obţinere a fondurilor europene pentru prima groapă modernă de gunoi din ţară (ultimele fiind cadouri de la Ministerul Mediului din Germania). Mai apoi s-a înfiinţat în Râmnicu Vâlcea, tot cu fonduri nemţeşti, un Centru Naţional de Consultanţă în problema colectării şi neutralizării deşeurilor azi dispărut în eter, s-a obţinut sprijinul financiar al Ambasadei Canadei (un milion de dolari) pentru întocmirea de către specialiştii români şi străini a studiului de Dezvoltare Durabilă a Oraşului care în loc să devină biblia dezvoltării urbanistice şi economice a Râmnicului a fost lăsată din păcate deoparte, s-au procurat fonduri de la Cancelaria Federală a Austriei pentru derularea proiectului Ecoprofit, s-au pus bazele realizării împreună cu Guvernul Flandrei a Incubatorului de Afaceri, o clădire valoroasă şi modernă care nu-şi îndeplineşte în prezent rolul de pepinieră a IMM-urilor etc..

În vara anului 1999 s-a organizat o strălucitoare sărbătoare cu ocazia ultimei Eclipse a secolului XX. Răuvoitorii au răspândit ideea că am primit fonduri guvernamentale pentru organizarea acestei sărbători dat fiindcă Râmnicul era epicentrul mondial al fenomenului astronomic dar NIMIC NU-I MAI FALS fiindcă nu am primit nici un ajutor de la Bucureşti. Ne-am ocupat doar cu forţe proprii de amenajarea festivă şi de bun gust (apreciere făcută de publicaţii străine de răsunet) a centrului oraşului, de promovarea prin televiziunile centrale române dar şi americane şi vest europene, de postarea unor afişe pe întreg teritoriul României pentru promovarea evenimentului, de găzduirea unor mari artişti plastici (cărora li s-au oferit şi condiţii de creaţie), a unor mari actori, regizori, oameni de ştiinţă, de procurarea şi montarea unor aparate distractive originale (cinematograf 3D în 1999, balonul-dirijabil etc.). Pentru toate acestea a fost necesară grozav de multă alergătură, implicare, strădanie, fiindcă nu am avut la dispoziţie decât 500 milioane lei ROL (50.000 RON) din fondurile proprii ale Primăriei. Partea cea mai consistentă a cheltuielilor a fost obţinută prin cointeresarea unor mari şi importanţi sponsori cum ar fi OLTCHIM, DIANA, CET şi BĂNCILE MARI care aveau filiale în oraş. Având alături de noi U.A.P. filiala Vâlcea şi Teatrul ARIEL am reuşit în acest fel să organizăm o sărbătoare populară fără precedent cu transmisii în direct pe parcursul întregii zile la PROTV şi ANTENA 1, cu ecouri în publicaţii cu largă circulaţie internaţională cum ar fi Newsweek, European Travel Magasines.

Dacă vom compara acea perioadă cu cele ce se-ntâmplă azi atunci trebuie menţionat un fapt determinant pentru o evaluare târzie. Bugetul anual cel mai mare pe care l-am avut la dispoziţie a fost cel din anul 2000 în valoare de 280 miliarde lei într-o vreme când 1$ = 27.000 lei ROL, iar bugetele din ultimii ani ale Primăriei Râmnicului depăşesc suma de 2700 miliarde lei când 1$ = 30.000-33.000 lei ROL. Aşadar azi bugetul municipiului este de 8-9 ori mai mare.

Trebuie subliniat încă un lucru important pentru o apreciere obiectivă a mandatului pus în discuţie. Am avut drept adjuncţi doi tineri de excepţie: Anuţa Handolescu şi Victor Giosan. Deşi la început nu aveau nici un fel de experienţă în administraţie locală, au devenit în foarte scurtă vreme unii din viceprimarii cei mai competenţi din întreaga ţară. De altfel carierele lor ulterioare atât în politică cât şi în profesie confirmă faptul că laudele pe care mă simt dator să le aduc la adresa lor sunt cât se poate de meritate. Sunt de asemenea obligat să fac aprecieri similare şi pentru consilierii locali din acea perioadă. Prin eforturile noastre conjugate faima Râmnicului depăşise cu mult graniţele judeţului şi chiar ale ţării. În clasamentul întocmit de PRO DEMOCRAŢIA care a cuantificat realizările administraţiilor locale din România în 1998 şi 1999, conducerea Primăriei din Râmnicu Vâlcea a fost singura care s-a situat în primele trei locuri pe ţară doi ani la rând, iar în 1999 şi 2000 Uniunea Europeană, prin reprezentantul său cel mai de seamă, comisarul şef Romano Prodi, ne-a înmânat personal la Bruxelles Diploma de „Oraş pe deplin angajat în drumul pentru integrare europeană” fiind singurul municipiu din ţară selectat în acest grup de elită al localităţilor central şi est-europene compus din 8 oraşe printre care Bratislava, Brno, Cracovia, Maribor (se observă cu uşurinţă că celelalte oraşe premiate sunt mult mai importante şi mai mari decât Râmnicu Vâlcea).

Toate afirmaţiile făcute pot fi confirmate de orice râmnicean de bună credinţă care a trăit pe meleagurile râmnicene în acele vremuri. Verificări amănunţite pot fi însă făcute recitind rapoartele anuale publicate pe atunci în ziarele locale precum şi raportul făcut la sfârşit de mandat apărut în publicaţia Primăriei din acei ani numită „Râmnicul”.

Prin urmare Contractul cu Râmnicenii 1996-2000 a fost realizat până în cele mai mici detalii iar detractorii care apar după mai mult de 10 ani ar trebui să-şi direcţioneze eforturile către cauze mai nobile şi mai folositoare oraşului nostru pe care declarăm cu toţii că-l iubim.

Rememorând evenimentele amintite mai sus şi privind la cele petrecute ulterior rezidă cu claritate o concluzie greu, dacă nu imposibil de combătut. Niciun mandat nu seamănă cu altul! Realizările sau nerealizările unui mandat se pot cuantifica numai în raport cu programul celui ales de râmniceni să conducă municipiul, program adiţionat cu necesităţile ce apar în acea perioadă. De fiecare dată alt program în bună măsură diferit. Numai împlinirea necesităţilor comunităţii şi realizarea integrală sau parţială a programului electoral pot acorda nota finală. Aşadar reuşitele sau nereuşitele nu se pot raporta la altă perioadă care a avut alte condiţii, alt buget, alte nevoi. Însă orice nouă conducere a Primăriei, indiferent de culoarea politică, trebuie să preia toate realizările şi proiectele administraţiei precedente care avantajează Râmnicul având bineînţeles obligaţia să clădească ceva nou pe această bază solidă. Dacă noii veniţi anulează tot ce s-a făcut anterior, şi reîncep de fiecare dată reconstrucţia oraşului de la „0”, nu vom mai ajunge niciodată acolo unde ne e locul.

Numai un singur lucru poate face legătura între mandate şi anume ideile bune şi folositoare dintr-o perioadă care trebuie preluate, continuate, dezvoltate şi adăugite de mandatul următor. Este regula de aur a progresului pentru o administraţie locală ce se vrea eficientă! În Râmnicu Vâlcea s-o fi respectat vreodată această regulă?