Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

O rezervă cam ciudată

     De curând în Râmnic a avut loc un important eveniment cultural despre care nu prea spune nimeni nimic. Prin grija Bibliotecii județene și a Primăriei Râmnicului (BRAVO LOR!) au apărut, într-o formă care  face cinste și editorului, 3 volume omagiale care cuprind o amplă selecție a scrierilor publicate înainte de 1989 de cel mai consistent și valoros scriitor vâlcean, Constantin Mateescu. De și remarcabil în sine, evenimentul a trecut aproape nebăgat în seamă de corifeii politici și culturali ai Vâlcii. Cu toată altitudinea sa literară, Constantin Mateescu este o persoană extrem de delicată și discretă în acela și timp. Nu suportă conclavurile simandicoase, discursurile sforăitoare, laudele exagerate și tot felul de asemenea manifestări. Să fiu sincer nu sunt foarte sigur că va agrea nici măcar modestul meu demers. Asta nu înseamnă că politețea sa proverbială face concesii nonvalorii sau imposturii. Dimpotrivă!

     Într-o exprimare elegantă își spune îndeobște destul de tranșant părerea. Dar de și alura sa i-ar permite să se pronunțe public asupra multor făcături așa-zis literare întâlnite din nefericire și în spațiul publicistic vâlcean, domnia sa stă departe de astfel de dispute preferând ma șina de scris care, din fericire pentru noi, în ciuda vârstei venerabile, funcționează fără cusur și fără pauze. Păi, atunci de ce s-a creat acest zid de tăcere deranjant și apăsător din jurul scriitorului Constantin Mateescu? Avem chiar așa de mulți creatori de talia Domniei sale? Există o instituție denumită Forumul Cultural vâlcean finanțată din fonduri publice care, în ciuda unor rezerve, are în componența sa și oameni valoro și. După câte șitiu eu aceasta trebuie să sprijine și să promoveze îndeosebi valorile culturale autohtone!

     Câțiva ani în urmă, văzând indiferența corifeilor vâlceni față de aniversarea a 80 de ani de viață împliniți de Constantin Mateescu, am luat apoi legătura și cu șieful filialei vâlcene a Ministerului Culturii.  Nu vă vine să credeți ce răspuns am primit. Că nu poate face nimic fiindcă sunt consilieri județeni care nu șitiu cine e Constantin Mateescu. Am rămas tablou! Poate că stresul cotidian postdecembrist nu mai permite și memorarea informațiilor din domeniul literaturii române (!) și atunci am să-ndrăznesc (fiindcă e o mare îndrăzneală) să reamintesc atât d-lui Epure cât și ale șilor locali câte ceva. Constantin Mateescu, născut în urmă cu 85 de ani la Râmnicu Vâlcea, așadar râmnicean din tată-n fiu, la terminarea liceului Lahovari pleacă la București unde, după absolvirea facultății de filozofie, funcționează ca profesor de literatură. I se „aprobă” publicarea câtorva volume printre care aș aminti „Bal la Casa ofițerilor” (da, da, e vorba chiar de fosta Casă a ofițerilor de pe Terasă), superba monografie „Râmnicul, Râmnicul”, apoi una dintre cele mai complete biografii ale lui Anton Pann și încă multe, multe volume de proză (peste 40); este de 50 de ani membru activ al Uniunii Scriitorilor și locuiește o bună parte din an la Râmnicu Vâlcea despre care spune domnia-sa că este „cel mai propice mediu de creație literară” pe care l-a întâlnit.

     Critici literari de marcă printre care tăiosul și neiertătorul Eugen Negrici, spumosul Dan C. Mihăilescu și destul de mulți alții au aprecieri memorabile despre scrierile lui Constantin Mateescu. Și atunci? Ce argumente mai trebuie aduse ale șilor județului pentru ca aceștia să recompenseze prin respect și apreciere pe cel care scrie despre Râmnic în mai toate operele sale? Să sperăm însă că totul s-a datorat doar potopului de necazuri care ne agresează zilnic. Dar, mai bine mai târziu decât niciodată, niște oameni bine intenționați care iubesc literatura și ținutul nostru ar putea întreprinde niște acțiuni cu caracter reparator. Lansarea într-un cadru adecvat al volumelor proaspăt apărute, acordarea  titlului de Cetățean de Onoare al județului Vâlcea lui Constantin Mateescu și sprijinirea publicării unor volume omagiale cuprinzând opera scriitorului apărută după 1989, s-ar putea număra printre ele. Cred că  asemenea inițiative, care nu necesită mari eforturi din partea oficialităților politice sau culturale ar reprezenta o reparație absolut meritată. Credeți că se va face ceva?

N.B. Domnilor Ion Soare, Doru Moțoc, Ion St. Lazăr, Ion Predescu și alți câțiva, nu vă temeți că nedând Cezarului ce-i al Cezarului vă subminați propria dvs. poziție de creatori de seamă ai culturii vâlcene?