În România un copil a murit în chinuri cumplite. În România asta pretențioasă, mândră și fudulă, care nu i-a putut asigura dreptul la viață. În România în care, imediat după certitudinea abominabilei crime, leprele s-au repezit să se cațere încă o dată pe resturile cadavrului acestui copil de a cărui moarte tocmai se făceau vinovați. Mă întreb, cum este posibil ca tu, Președinte de stat, să ieși atât de imbecil în public și să îți propui să punctezi politic în finalul discursului prin trimiteri la viitoare majorități parlamentare personale? Abject! La fel, mă încearcă un sentiment de furie și scârbă în același timp când mă gândesc la reacțiile președinților partidelor din opoziție care nu au găsit altceva mai bun de făcut decât să își înfigă ghearele în trupul fetiței din Caracal și să-l ridice deasupra capului grohăind : iată, acesta este dovada incapacității primului ministru și a guvernului său de a conduce! Niciun pic de decență, niciun dram de omenie.
Au încercat să transforme moartea Alexandrei într-un al doilea Colectiv, sperând ca asta să devină glonțul de argint ce va dărâma Guvernul tembelei Dăncilă care, la rândul tâmpeniei și sminteniei ei, a dat poporului câteva capete nesemnificative pentru liniștire. După atrocitatea de la Colectiv am scris că doar o moarte înfiorătoare ne poate face să ne vedem nu găurile, ci craterele din sistem și că vor urma și alte morți pentru a le vedea pe restul. Mii de hibe, mii de morți. La fel și în cazul copilului Ionuț (vi-l mai amintiți ?) din Parcul Tei, rupt în bucăți de câni fără stăpân.
Indubitabil, fetița putea fi salvată. Zeflemeaua operatorului 112 și imbecilitatea proverbială a polițistului au desăvârșit o operă pusă în scenă pentru acest concert macabru cu monștri ca actori. Nu mă mișcă decât orele de spaimă ale Alexandrei, momentele acelea pe care le-a străbătut silită și siluită de toți, nu doar de ucigaș. Disperarea cu care se ruga de angajații statului român să nu închidă telefonul, să stea cu ea … Toți angajații statului, Iohannis Klaus Werner, Dăncilă, parlamentarii, setesiștii, polițiștii sunt coautori ai crimei. Și toți cei dinaintea lor. În asemenea situații de o gravitate înfiorătoare nu cade doar un cap de îmbrăcat în uniformă căruia i se schimbă doar titulatura, scăzându-i salariul cu câțiva lei și care tot în sistem rămâne, așteptând pensia grasă. După așa ceva pică tot !
Nu vreau să mai dezbat acțiunile unchiului ei, celebrul gurist fripturist Cumpănașu, care a ținut să publice stenogramele pe pagina sa de internet pentru a-și promova domeniul virtual. De minimum bun-simț era să lași pe altcineva să facă asta, urmărind doar acuratețea livrării informației. Nepoata ta de sânge a fost măcelărită de un psihopat și tu stai de postări pe internet. Aaa, știu! Se lupta pentru dreptate, atitudine absolut reprobabilă după mintea mea.
Dar, cu riscul de a atrage oprobiul, cred că autorii morali ai morții Alexandrei sunt părinții ei. Ei sunt primii vinovați. Nu este posibil, după câte nenorociri vezi și auzi în fiecare zi, unele mai teribile decât altele, să îți lași fetița să facă frecvent autostopul. Să accepți că ea se urcă zi de zi în mașina oricui trece prin fața casei. Posesorii genetici ai Alexandrei au asumat riscul de a o confrunta cu șoferi ce puteau conduce cu alcool în creier, nepriceput sau prost și care o puteau ucide așa. Sau, se putea urca în mașina unui proxenet, traficant de carne vie. Poate a unui criminal psihopat, element al unei rețele de carne vie, așa cum a avut ghinionul să se întâmple.
Alexandra a avut un ghinion continuu, aidoma copilului ucis prin sfâșiere, în urmă cu ceva timp, de câinii dintr-un parc al capitalei României. A avut ghinionul să se nască în România în care, chiar dacă nu ești un puști din Zair pe care dacă nu-l omoară leul ascuns într-un desiș or îl apucă vreun șarpe cu venin letal, îl mușcă sistemul românesc, prădător mai sigur și mai eficient decât orice pericol din lume.
Despre criminal, zic doar atât: nu există nicio rațiune, fie ea și biblică, care să mai justifice viețuirea sa. Castrarea chimică și închisoarea sunt glume proaste. Eutanasierea este singura pedeapsă firească.
O dramă falsificată și speculată criminal
