Războiul pornit de SUA în Orient, în care a târât şi alte naţiuni sub emblema NATO, a fost şi este unul de protejare a intereselor statului Israel în zona Golfului. Şi pentru că nu au putut s-o facă sub drapelul propriu, al ţărilor NATO, americanii au încercat cu armate private gen BLACKWATER şi, mai apoi, ACADEMY. Dar şi acestea, eşuând, s-a ales varianta unui stat fantomă ISIS, în care au fost strânse forţe ale opoziţiilor din ţările vizate. Li s-a dat o “ideologie”, bani şi armament modern. Iar războiul s-a amplificat, determinând exodul disperării. Și, bomboana de pe colivă, nota de plată în urma distrugerii de către “NATO” a vieții politice-economice și sociale a ţărilor neprietene Israelului, o plătim noi, europenii, prin susţinerea materială a valurilor imense de refugiaţi. Până în acest moment, SUA nu s-a arătat dornică să primească emigranţi și nici să-i susţină material. Însă o fac europenii.
2000 de ani de păstrare a valorilor creştine ne-au învăţat iubirea aproapelui indiferent de religie, culoare şi etnie. Ceea ce ne deosebeşte de ţările islamice date ca exemplu (Arabia Saudită, Kuweit) este că morala creştină ne învaţă să-i ajutăm pe cei care sunt într-o situaţie precară, chiar cu riscul infiltrării a câtorva sute de luptători ISIS. Problema refugiaţilor există, într-adevăr, dar hai să n-o mai punem în cârca civilului de rând pentru că el dacă-şi părăseşte ţara o face ca să scape de-un război, de-un extremism religios şi de-o oprimare politică, şi altă opţiune nu are dacă nu vrea să fie omorât de vreun obuz.
După mine, regii Golfului, guvernanţii Europei şi-ai Americii ar trebui să se ia frumos de mânuţă, să intre în hora unirii şi să găsească împreună soluţii, pentru că împreună au plecat la război în Siria, chiar dacă unii au intervenit mai mult decât alţii. Ieşind din contextul religios, ce om şi-ar risca viaţa copiilor lui (cam 2500 de imigranţi au murit înecaţi anul acesta), părăsindu-şi glia strămoşească unde de bine de rău avea o casă, muncea şi ducea un trai decent pentru a ajunge pe un continent unde nici măcar nu vorbeşte limba, dar nici cultura nu e apropiată de-a lui? Ca să facă ce? Să cerşească ajutor social Uniunii Europene? Pai, de ce n-a încercat să facă asta înainte de izbucnirea războiului?
Cred că motivul e destul de simplu dar prea suferim uneori de paranoia încercând să credem că lucrurile sunt mult mai complicate. Siria e în război de 4 ani de zile. Ce om întreg la minte şi-ar dori să mai rămână în ţara lui pe perioada războiului? Să ne punem un pic în locul lor, să te trezeşti în miez de noapte din cauza împuşcăturilor, să nu mai poţi ieşi pe stradă de frică să nu-ţi mai găseşti casa când te-ntorci, şi casa e mult spus, că ei nu mai au case, mai au nişte frânturi de ziduri care să-i protejeze de gloanţe, copiii tăi să nu mai ştie ce e aia şcoală.
De ce să nu vedem şi disperarea lor, a sirienilor, a afghanilor, a celor care sunt în război fără voia lor? Noi nu vedem decât disperarea noastră, că vai, ajung musulmanii în România, construiesc moschei şi gata toată România va trece la islam şi vom ajunge şi să fim conduşi de vreun islamist. Serios? În Franţa, Belgia, Germania, musulmanii reprezintă 7, 6 şi respectiv 5% din populaţie, şi uite că de când sunt ei acolo, cam de 2 generaţii, n-au mai ajuns la putere. Că au şi ei reprezentanţi politici într-un partid sau altul, e normal, şi la noi au ungurii, de exemplu, reprezentaţii lor. Că sunt atentate islamiste în ţările citate mai sus poate mai des decât în altele, da, şi asta este adevărat, şi trebuie găsită o soluţie cu siguranţă, dar de ce să-i băgăm pe toţi în aceeaşi oală?
Totuşi, toleranţi, toleranţi, dar îmi stăruie în cap o întrebare: de ce nu se duc imigranţii în ţările bogate din Golf, Emirate, Qatar, Arabia Saudită, unde sunt „fraţii” lor?