Moto: „Dacă Ponta ar fi supus unei probe cu detectorul de minciuni, s-ar dezmembra aparatul” – Crin Antonescu – Realitatea TV
De aproximativ trei ani de zile, arhivez – pentru memoria colectivă viitoare – toate expresiile critice, etichetele şi metaforele atribuite în presa naţională premierului Victor Viorel Ponta. Concluzia care s-a tras de mai toată lumea este că politicianul ajuns în vârful piramidei social democrate şi administraţie este mitoman. Modul în care minte constituie o oglindă a personalităţii sale. Dar toate etichetele care i se pun pe frunte, se vor lipi automat şi de partid. Minte el? Românul va generaliza şi va spune că toţi sunt mincinoşi.
Este el arogant? Românul va generaliza şi va spune că toţi sunt aroganţi. Este corupt? Românul va generaliza şi va spune că toţi sunt corupţi. Este manipulator şi necinstit? Românul va generaliza şi va spune că toţi sunt manipulatori şi necinstiţi. Este oportunist, plagiator şi abuziv? Românul va generaliza şi va spune că toţi sunt oportunişti, plagiatori şi abuzivi. Iar lista poate continua. Că-şi face lui o reclamă aiurea, e problema lui. Dar nu-şi dă seama că lipeşte pe fruntea întregului partid toate etichetele care i se pun lui. Şi implicit tuturor românilor.
Peste câţiva ani, când nu va mai fi unde este, s-a gândit cum va mai ieşi pe stradă? Cum va fi să-şi spună numele în public? Sau are impresia că românul uită?! Românul nu uită. Cum nu va uita nici clişeele amintite la începutul articolului, culese pentru memoria colectivă: „Un Pinochio. Un Mikey Mouse. Murdăreşte totul. Un incapabil. Mare sculă. Un măscărici. Un imberb. Un pulifrici. Un Neica Nimeni. Laş, obraznic şi râzgâiat. Plagiatorul mitoman. Un hoţ şi un mincinos dovedit. Un gunoi. Minte ca un copil mic. Un carierist. Pisic mieros şi parşiv. Un incompetent. Un snob dâmboviţean. Minte mai mult decât respiră. E plin de el. E dus cu pluta. E penibil şi caraghios. Superficial. Marele plagiator. Va sfârşi probabil în puşcărie ca şi înaintşsul său. Comportament de om frustrat. Un limbric. Are probleme la mansardă. Acest idiot vesel. Mincinos, impertinent, grandoman, incompetent, laş. Un măscărici vesel. O caricatură politică. Un neisprăvit cu rânjet de hermafrodit. Mai slab, mai ridicol şi mai de batjocură decât ne-am putut imagina, în cele mai negre vise. O ruşine. Nu-i normal. E greţos. Un ipochimen. Ceva nu e în regulă cu tipul. O rapandulă. Derbedeu fricos şi mitoman. Un dezastru. Un neisprăvit. Vai de mama noastră, ce cretini au ajuns să ne conducă! Acest palavragiu obositor. Un iresponsabil şi nimic mai mult. Tribuna lui e Latrina 3. O ciuvică pe o ramurică. Un păcălici găunos şi laş. Are un tupeu porcesc. Progenitura borfaşului Năstase. O nulitate absolută. Primul mincinos al României. Labil, pervers. Culmea ridicolului, penibilului şi incapacităţii. Minte de îngheaţă apele. O pată pe obrazul nostru. Un nemernic. Măscariciul ăsta. O calamitate. Un penibil. Un babuin. O spurcăciune. Otrăveşte viaţa românilor. Un zero barat. Un papagal. Hoţul strigă hoţii! Un impostor de doi lei. Un borfaş. Un panglicar. Un mărămoi ticălos şi obraznic. Un cameleon, un ticălos fără onoare şi demnitate, un ignorant găunos şi flecar, un mitoman, un mitocan, neruşinat şi golan, iremediabil corupt, un zero barat, un individ definit prin minciună, furt, şmecherie, aroganţă, lene, lipsă de scrupule şi invidie. Etc…”.
Pentru realitatea situaţiei şi declarând că nu îmi este frică (de altfel, expresiile au autori definiţi în viaţa publică românească şi responsabilitatea juridică le aparţine!) fac afirmaţia că nu agreez aceste etichete, metafore şi insulte şi apreciind că sunt exagerate. Eu doar le-am cules din presa vremii…