În sfârșit Primarul a revenit acasă într-al 12-lea ceas. Tăvălit sau nu, cu unele probleme nerezolvate definitiv și niște priviri încruntate ici și colo, cel pe care majoritatea râmnicenilor l-au ales pentru a-i conduce până în 2016 și-a reocupat în sfârșit locul. Ce este omul pe care comunitatea l-a selectat pentru a rezolva rămânerile în urmă ale Râmnicului dacă nu fiul acesteia. Și e risipitor fiindcă era cât pe ce să risipească întreg capitalul de încredere investit în el de cei mai mulți dintre concetățenii săi. Dar dacă tot am transpus parabola fiului risipitor în zona noastră atunci trebuie să-i respectăm și sensul biblic. Să-i oferim mielul cel gras acestui fiu al Râmnicului reprezentat chiar de suportul nostru, al râmnicenilor. De data asta însă cu niște condiții. Prima dintre ele, cea mai grea dar și cea mai arzătoare, ar fi să recupereze până la sfârșitul anului timpul pierdut. Acum are mai puțină importanță dacă vina îi aparține sau nu pentru cele 5 luni de zile irosite.
Sunt convins că simte presiunea timpului și șitie că e obligat să recupereze. Și har Domnului sunt o groază de lucruri de făcut și refăcut. Râmnicul trebuie să iasă din amorțeală și să- și spele mizeria de pe străzi, să adune sutele de câini hoinari și potențial periculo și fiindcă acum are o lege care-i permite, să astupe găurile și șianțurile făcute de diver și „operatori de servicii publice” care sapă numai după ce se asfaltează, să reia dialogul cu societatea civilă, să redevină sprijinul nr. 1 al culturii vâlcene, să alunge lentoarea cu care se lucrează la supratraversarea C.F. și stația C.F.R., dar mai ales să grăbească realizarea marilor proiecte. În opinia mea nu numai România are mari proiecte. Pentru a- și menține rangul și bucuria de a fi locuit și Râmnicul mai are multe, încă foarte multe lucruri importante de făcut. Toate acestea nu pot fi rezolvate decât printr-o strădanie de excepție, prin decizii bine gândite și pregătite în detaliu de către aparatul Primăriei în frunte cu Edilul-șef desemnat de râmniceni. Și tot nu este suficient.
Așteptările noastre sunt uriașe dar realizabile, însă pentru ca ele să prindă viață este mai mult decât necesar, chiar vital, acceptul și suportul comunității. Acest lucru este testat în primul rând de ecourile din presa locală iar dacă „o parte a acesteia” este exagerat de partizană, atunci el poate fi completat cu sondaje publice stradale efectuate trimestrial prin voluntariat universitar. Astfel se pot colecta și idei valoroase. Proiectele Râmnicului de mai mică sau mai mare amploare, cu bătaie scurtă, medie sau lungă nu- și găsesc rostul dacă nu vin în întâmpinarea unor necesități sau dorințe ale locuitorilor. Dacă vom încerca să cârcotim fără încetare, mai mult sau mai puțin fățiș, iritând o rană deja supurândă nu vom obține niciodată o vindecare definitivă. Eu cred că alternativa vehiculată până deunăzi a organizării de alegeri anticipate (alte 4-5 luni pierdute) și un nou primar cu mandat redus la doar doi ani, timp în care acesta abia își poate face încălzirea, ar fi fost nefastă. Și în atare situație Râmnicul, pe care cei mai mulți dintre noi declarăm că-l iubim până la cramponament, ar fi înregistrat o pierdere aproape imposibil de recuperat.
N-aș vrea să mi se pună în cârcă faptul că am ceva personal cu viceprimarul cu atribuții de primar până mai ieri. Ceea ce cred că trebuia spus, am spus la timpul potrivit. Dar interimatul este interimat. El nu poate rezolva lucruri de amploare care cer stabilitate și timp. Iar noi avem mare nevoie de toate acestea!
SORIN ZAMFIRESCU