Mă simt obligat să clarific anumite aspecte ale articolului meu din ediția precedentă a publicației Vocea Vâlcii. Aș vrea însă să-mi declar de la bun început satisfacția greu de stăvilit datorată faptului că Apelul către Râmniceni, pe care l-am lansat cu această ocazie, s-a bucurat de o bună audiență. O seamă de oameni pe care eu îi consider importanți mi-au telefonat sau mi-au scris pe facebook exprimându- și adeziunea la chemarea mea. În acela și timp au fost făcute și unele propuneri care, fără îndoială, sunt binevenite și trebuie luate în seamă. Au existat chiar și observații pe care aș vrea să le analizez în câteva cuvinte. Mi s-a spus, spre exemplu, că acest grup, care se arată a fi numeros (dă Doamne!), va fi greu de condus și că ar trebui o mână de fier care să strunească exagerările pentru a ajunge la vreun rezultat. Eu nu cred așa. Am pomenit în articolul precedent despre principiul conform căruia întrunirile „împătimiților” (n-am găsit altă rimă) ar trebui să împrumute procedurile folosite de sistemul Brainstorming unde toată lumea are dreptul să facă propuneri sau sugestii fără ca cineva să- și permită să critice sau să ridiculizeze ideile puse în discuție.
Altă intervenție se referea la faptul că nu toate nominalizările făcute de mine pentru a indica râmniceanul „împătimit” sunt meritate. Îmi cer iertare dacă am gre șit undeva dar cred că toți cei care au ales, fără a fi obligați, să- și trăiască viața în Râmnic o fac din patimă pentru acest ținut, așadar pot fi de mare folos scopului urmărit de noi. Am mai primit propuneri de înființare a unei fundații sau unui ONG lucru care mi se pare și mie interesant fiindcă acest mod de organizare permite accesarea unor fonduri din afară pentru diferite studii sau proiecte care au ca subiect orașul nostru. Altcineva sugera chiar înființarea unui club cu un sediu stabil lucru mai greu de realizat fiindcă presupune cheltuieli pe care nu avem în prezent de unde le suporta. Dar cine șitie? Poate că se va găsi un întreprinzător care să inaugureze o cafenea denumită chiar așa „La Împătimiții Râmnicului”, unde ar putea lua naștere un club foarte frecventat. Dar toate acestea vor fi stabilite numai de către membrii grupului după ce el se va constitui.
Mi s-a mai spus – și asta m-a deranjat foarte tare – că acțiunea noastră ar aduce cu mult hulita „Cântare a României”. Regret, dar asemănarea este netemeinică ba chiar ofensatoare. Îmi place să cred că în articolul publicat în urmă cu o săptămână am spus destul de limpede că cei care iubesc Râmnicul (e adevărat că totodată am explicat, din punctul meu de vedere, de ce orașul nostru mi se pare un loc binecuvântat dar în acest fel sper să nu-mi fi depă șit drepturile de cetățean rezonabil) sunt chemați să participe cu idei, sugestii, propuneri pentru a ajuta administrația locală în strădania de a reveni în primele rânduri. În esență era un apel către râmniceni. Ori asemenea acțiune nu are nimic în comun cu „te apăr, te laud și te cânt patria mea”.
Am mai primit comentarii care exprimau îndoiala că inițiativa noastră va avea vreun rezultat fiindcă administrația publică locală nu ne va lua în seamă. Dar am menționat clar și răspicat că îndrăzneala de a face un asemenea apel a apărut numai după ce Emilian Frâncu, Primarul orașului, m-a îndemnat să încerc așa ceva. Deci sprijinul Primăriei este evident. Mai mult decât atât, de și acțiunea noastră are ca subiect Râmnicul, eu cred că în situația în care vom avea nevoie de cine șitie ce date, studii sau proiecte aparținând patrimoniului Consiliului Județean, Președintele Ion Cîlea „așa cum îl șitiu eu -Â va fi bucuros să ne ajute. Așa că imediat după Sf. Paști vom încerca să constituim grupul mult discutat.
Ar fi grozav dacă și până atunci aș mai primi niște idei și propuneri la adresele de contact ale publicației noastre (ex: www.voceavalcii.ro) sau pe contul meu de facebook. Cei care din diferite motive nu au putut citi prima parte a acestui articol din săptămâna precedentă, o mai pot face accesând acest cont de facebook unde apelul se află la loc de cinste. E adevărat că inițiativa noastră este destul de complicată și greu de dus până la capăt dar dacă a întrunit atâtea adeziuni, adică atâta energie disponibilă gata de a fi pusă în slujba Râmnicului, nu am păcătui lăsând să se risipească? Încercarea moarte n-are! Iar dacă vom reu și, mai binele orașului nostru va fi o răsplată greu de egalat. Se pare că augurii ne sunt favorabili, așadar nu ne rămâne decât să ne urăm „vânt la pupă”!
• Sorin Zamfirescu