Disputa tânăr vs. matur/vârstnic e fără de sfârşit. Extraordinara inventivitate şi entuziasmul unora se va confrunta permanent cu expertiza şi chibzuiala celorlalţi. În politica diferenţele sunt şi mai vizibile. La Parlament am avut colegi de 23-26 de ani, bineînţeles copii de bani gata, care nu aveau ce căuta acolo fiindcă excelau doar prin absenţă şi indiferenţă. Din fericire însă nu sunt reprezentativi pentru întreaga lor generaţie. E evident că mâine-poimâine fii sau nepoţii noştri vor fi conduşi de tinerii care astăzi au renunţat în bună măsură la profesii pentru a se dedica politicii. Ca atare e normal să ne intereseze cine sunt aceştia şi îndeosebi ce şi cum gândesc. În plus cred că e remarcabilă îndrăzneala unora dintre ei de a-şi publica opiniile încercând în acest fel să ne convingă de faptul că multe din ideile, proiectele, gândurile lor sunt dedicate realmente cetăţii şi mai-binelui acesteia. Pe aceştia chiar sunt dispus să-i cred spre deosebire de farsori şi demagogi care au un miros specific uşor depistabil pentru cineva cu oleacă de experienţă. O publicaţie locală a avut lăudabila iniţiativă de a-şi oferi paginile unor tineri situaţi în prim planul politicii vâlcene. Citind curent această rubrică mi-au atras atenţia Alina Lupu şi Bogdan Pistol. Ei fac parte din grupări politice diferite respectiv din PDL şi PNL care, deşi se declară cu toţii de dreapta, nu conlucrează aproape deloc. E un lucru pe care eu, unul, îl înţeleg cu oarecare greutate. Dar nu intenţionez să intru în dispute ideologice sterile ci doar să arunc o scurtă privire asupra celor publicate de ei. Ieri-alaltăieri, un foarte important ziarist vâlcean căuta cu lupa micile scăpări din exprimările celor doi, dar e cineva infailibil? Mie chiar îmi plac scrierile acestor tinere speranţe care au început deja să confirme. Deşi înfăşurate în ideologii partinice lesne de înlăturat, opiniile publicate de cei doi sunt credibile, interesante şi destul de pertinente. Uitându-mă peste ultimul articol „Regrete tardive” scris de şefa TDL-ului, Alina Lupu, am remarcat ironia bine dozată precum şi comentariile pline de înţepături multe din ele ajungând drept la ţintă. Însă scrierile unui politician aşa de tânăr eu aş dori să conţină mai puţină acreală specifică doar oamenilor dezamăgiţi şi m-ar bucura să găsesc mai des idei constructive, propuneri îndrăzneţe, mâini întinse etc. Trecând la Bogdan Pistol, unul din liderii PNL-ului vâlcean care ocupă pe merit o înaltă demnitate locală, mi s-a părut interesantă şi închegată recenta postare cu titlul „Pierdere” în care autorul deplânge „trădarea” lui C.P. Tăriceanu. Sunt însă câteva observaţii de făcut şi am să mă opresc la autoaprecierea bazată pe faptul că grupul politic al domniei sale a rămas lângă Tăriceanu la despărţirea de Stolojan & co., văitându-se în acelaşi timp că datorită acestei „consecvenţe” n-a ajuns la „butoane”. S-avem rezon coane Bogdane dar alegând varianta Tăriceanu în 2006 aţi rămas „la butoane” acolo unde interesele dădeau în pârg pe când Stolojan şi grupul lui au plecat de la putere în opoziţie. Iar când Tăriceanu v-a dus în opoziţie (de fapt nu el ci alegătorii şi alianţele rău gândite) aţi zis un „pâs” chiar cam zgomotos fiindcă l-aţi dat jos alegându-l în locul lui pe Crin. Teza conform căreia aţi reuşit să vă transformaţi adversarii în prieteni merită însă ceva mai multă atenţie. Grozavă idee, dar ce-ar fi să încercaţi acelaşi lucru şi cu politicieni tineri din alte partide? Nu sunt atât de stupid încât să visez un „dolce farniente” generalizat în care toţi politicienii să fie între ei ca fraţii dar nici imaginea de azi cu adversităţi transformate în duşmănii crâncene nu mi se pare logică. Aşadar ce ne aşteaptă? Alina Lupu şi ai săi se vor „împrieteni” cu peneliştii lui Bogdan Pistol din Consiliul judeţean? Sunt tare curios fiindcă de astfel de alianţe depinde şi traiul vâlcenilor!
Din nou despre tineri…
