Mişcarea Populară vâlceană şi-a inaugurat recent în Râmnicu Vâlcea un sediu mic dar cochet care rezonează foarte bine cu această nou născută formaţiune politică. Au fost prezenţi „greii” partidului: Eugen Tomac, Th. Baconschi, Cr. Petrescu, Cl. Negruţ şi G. Vişan. Noua grupare „vrea” cu tot dinadinsul să dovedească faptul că se poate face şi o altfel de politică alegându-şi drept membri pe cei care n-au făcut politică sau cărora nu li se poate reproşa săvârşirea de „murdării” politice. Se spune că întreaga iniţiativă i-ar aparţine lui Traian Băsescu şi că, după terminarea mandatului de preşedinte, acesta s-ar retrage în fruntea Mişcării Populare. E posibil! Dar dacă autocraţia de care a fost acuzat Traian Băsescu în perioada guvernării Boc s-ar atenua, dacă gruparea politică rămâne consecventă şi încearcă să ducă la capăt măcar o parte din obiectivele declarate (e imposibil să le reuşească 100% – ar însemna să ne germanizăm!) nu văd de ce şi pe cine ar deranja. Dimpotrivă! Din declaraţiile liderilor am reţinut că principalul țel al Mişcării Populare este transformarea României într-o societate a meritului şi a binelui comun. Sună a utopie dar nu-i rău deloc să ne dorim asta. În acelaşi timp alianţele care se prefigurează sunt de bun augur. În primul rând este vizată Forţa Civică şi se pare că unificarea celor două mici formaţiuni politice este o chestiune de zile. Iar şeful Forţei Civice, Mihai Răzvan Ungureanu, este un model de premier competent, cult, experimentat şi eficient. Pantagruelicele consumaţii cu fripturi de vacă japoneză din perioada mandatului de prim ministru, speculate copios în presă, sunt nişte prostioare pe care niciun om cu scaun la cap nu le bagă în seamă. Peste câtva timp, o bună parte din PDL-ul care-şi doreşte reformarea şi-şi recunoaşte greşelile, cu o conducere mai suplă şi mai pusă pe treabă, ar fi potrivită să devină un aliat de nădejde. La fel, intelectualul pur sânge, Mihai Neamţu, al cărui teribilism este de multe ori necesar pentru a contrabalansa comportamentul strident al unor partide Vadimisto-Diaconiste, cred că se va plia în scurtă vreme pe noul grup politic de dreapta în care cu siguranţă va fi inclus și ce a mai rămas din PNŢCD. Şi sper că un număr important de pnl-işti, în special cei ce sunt de acord mai mult sau mai puţin vizibil cu Iniţiativa Liberală a lui Chiliman, ar îmbrăţişa ideea trecerii de partea celor de mai sus. Şi iată cum o grupare politică minoră se poate transforma în scurt timp într-o variantă promiţătoare de guvernare a României. Nu e mai puţin adevărat că în curând va urma un examen foarte greu: alegerile europarlamentare. Deşi gruparea nou formată are destule capete luminate potrivite, ba chiar foarte potrivite să ne reprezinte la Bruxelles e complicat să obţii aşa de repede rezultate notabile. Când nu eşti încă în vizorul presei şi nu ai mii de activişti care să mișune prin cartiere e dificil să obţii voturi. Dar nu imposibil. În 2007, Partidul Liberal Democrat înfiinţat de Th. Stolojan, deşi adversarii îl considerau un partiduleţ de buzunar, a reuşit în doar câteva luni de la înfiinţare un rezultat foarte bun la europarlamentare: 9% din voturile tuturor alegătorilor români. Deci se poate!
La Râmnicu Vâlcea Mişcarea Populară a început să capete contur. Condusă de Marian Mirea, un experimentat activist politic neapreciat aşa cum ar fi meritat de către PDL-işti, grupul popularilor a ajuns deja pe locul 14 pe ţară între organizaţiile PMP-ului. Strădania însă trebuie multiplicată pentru a strânge în jurul său nume ceva mai sonore. Ar avea de unde, sunt mulţi oameni importanţi în Râmnicu Vâlcea nemulţumiţi de felul cum este condusă ţara care au disponibilitatea de a lupta pentru o cauză care merită. Să le urăm succes!