Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Dedesubturile unei ședințe ordinare de Consiliu Local Municipal (I)

Zilele trecute s-a hotărât în Consiliul Municipal o renominalizare a străzilor pe care se vor executa noi rețele de canalizare. Mi s-a părut interesant faptul că un consilier local din opoziție, fost membru în conducerea executivă a Primăriei în mandatul anterior, a contestat propunerea  deoarece aceasta nu ține seama de faptul că de lucrările de canalizare trebuie să preceadă asfaltările și nu invers. Iată că s-a descoperit din nou America și spunând asta nu vreau să dezavuez în vreun fel observația făcută de contestatar ci dimpotrivă, să întăresc această regulă elementară de aur a oricărei administrații locale care se dorește nerisipitoare și cu adevărat eficientă. Culmea este că asemenea evenimente nedorite s-au întâmplat cu carul în perioada de glorie a actualului consilier și abia acum m-am dumirit. Așadar nu neștiința a fost cauza unor asfaltări făcute alan-dala în preajma ultimelor alegeri locale ci praful care trebuie aruncat în ochii alegătorilor pentru ca aceștia să nu poată vedea cine merită să fie ales. În șiedința de Consiliu  la care fac referire, s-a mai hotărât respingerea contestației la hotărârea C.L. din luna mai de desființare a postului de șief serviciu achiziții publice al Primăriei Râmnicu Vâlcea. După câte șitiu eu, contestatara Duță Elena este implicată într-un fel sau altul în scandalul „mita Emilian Frâncu” de la Primărie.  N-am înțeles însă dacă desființarea postului de șief serviciu ocupat de aceasta până în mai 2013, reprezintă o pedeapsă pentru un subordonat loial sau pentru unul neloial. Sau poate că i s-a arătat doar pisica… Tot în șiedința cu pricina, scoaterea de sub un gre șit patronaj privat al fostei toalete publice de la podul Vinerii Mari a constituit un nou prilej pentru ca cei doi reprezentanți ai opoziției să ironizeze acțiunile de ultimă oră ale Primarului interimar. Aș vrea însă să readuc în actualitate această chestiune de o importanță care excede  controversata destinație din recenta șiedință de Consiliu. În timpul mandatului 2000-2004, un amic politic al Primarului a cerut concesionarea sau punerea în posesie a terenului pe care se află WC-ul în discuție promițând menținerea funcțiunii lui. Amicul politic a uitat însă imediat de obligația asumată, „în schimb” a cerut aprobarea C.L. pentru executarea tot pe acel amplasament a unui simulacru de imobil care, în afara urâțeniei lui evidente pentru toată lumea, s-a suprapus peste un studiu de prefezabilitate aprobat privind construcția unor variante moderne de circulație din zona centrală prin dalarea Olăneștiului. Împotriva oricărei prevederi legale, în ciuda opoziției argumentate dar singulare a subsemnatului în calitate de consilier municipal și în necazul celor care doreau și doresc modernizarea orașului, amplasarea clădirii a fost aprobată. Din nefericire, în acea perioadă s-au mai făcut asemenea greșeli păguboase cum ar fi aprobarea construirii stației PECO din bulevardul T. Vladimirescu de și există deja S.T.P.F. de supratraversare a CF, avizarea execuției unor clădiri în zona Pieței Centrale de mărfuri în afara S.T.P.F aprobat de modernizare a pieței și încă multe altele. Sigur că totul se poate repara dar am pierdut timp și se vor pierde bani. În prezent eu cred că erorile comise din interes sau nepricepere au început deja să producă pagube. Bretelele de acces la supratraversare au fost înălțate pentru a evita demolarea stației de vânzare a produselor petroliere, modernizarea pieții centrale a trebuit reproiectată, dalarea atât de controversată a Olăneștiului a fost amânată și trebuie regândită integral, s-au  construit trei teatre în loc de unul etc. etc.. Și iată cum niște controverse nepolitice din Consiliul local aparent superficiale au rădăcini mult mai adânci, sunt deseori costisitoare, greu de descâlcit și uneori au urmări perfide.  (urmarea în numărul din 9 septembrie)

N.B. S-ar putea să fiu acuzat că sunt prea ancorat în trecut dar eu cred cu tărie că suntem obligați să cunoaștem acest trecut cu bunele și relele lui pentru a nu fi condamnați să repetăm mereu greșelile făcute de antecesori. Așadar privesc acest lucru ca pe o obligație civică nefiind un condamnabil refugiu personal.

SORIN ZAMFIRESCU