Marea insulă de gunoaie din Pacific (Great Pacific Garbage Patch) este o zonă de acumulare a unei multitudini de deșeuri de plastic (sticle din plastic – PET, plase de pescuit din nailon (plastic), obiecte plutitoare, plastic mărunțit etc. care constituie o sursă majoră de poluare în lanțul trofic al viețuitoarelor din oceanul Pacific cu afectarea zonelor de pescuit.
A fost descoperită în anul 1997 și este considerată „un continent sinistru al secolului 21”. Oceanografii vorbesc despre un al şaptelea continent, o placă imensă de deşeuri care se măreste de la an la an şi care are de şase ori dimensiunea Franţei, susţine publicaţia Le Monde.
“Este vorba despre o multitudine de bucăţi de plastic, sticle, vase, saci, diverse obiecte rupte care plutesc la suprafaţă sau până la o adâncime de 30 de metri. Sunt greu de văzut de la distanţă. Însă când te apropii cantitatea lor este impresionantă”, a povestit oceanograful François Galgani.
Acest fenomen al insulelor de plastic, greu de observat din spaţiu, este întâlnit în cadrul a cinci mari bazine oceanice: Pacificul de Sud şi de Nord, Atlanticul de Sud şi de Nord, precum şi Oceanul Indian.
Din cauza abundenţei maselor de descompunere, apa în zonă este saturată cu hidrogen sulfurat, prin urmare vârtejul Pacificului de Nord este foarte sărac în organismele vii. Aici nu există nici peşti mari, nici mamifere sau păsări. Nimic în afară de coloniile zooplanctonului.
Sub efectul razelor solare gunoiul se descompune în granule. Granule absoarbă din gunoi toxinele şi se transformă în otravă. mZooplancton mănâncă aceste pelete. Peştii mănâncă zooplancton. În cele din urmă toată această otravă nimereşte în stomacul omului …
Dacă consumatorii nu vor limita utilizarea plasticului care nu se procesează, în următorii 10 ani, suprafaţa „continentului sinistru din deşeuri” se va dubla şi va ameninţa nu numai Hawaii, dar toate ţările din regiunea Pacificului. În general ţările încearcă să ” ignore” problema.