Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a articolului 8 din Convenție din cauza faptei Curții de Apel București de a nu motiva în niciun fel pe fond respingerea cererii reclamantului de a se judeca cu ușile închise. De remarcat și faptul că Guvernul a susținut că reclamantul ar fi trebuit să se plângă și Inspecției Judiciare împotriva respectivei instanțe cu privire la încălcarea dreptului la viață privată, precum și argumentul Guvernului cu privire la lupta împotriva corupție, argument irelevant din perspectiva lipsei de orice motivare pe fond a deciziei de respingere a cererii reclamantului. Au fost acordate 5.000 de euro daune morale și 1980 de euro cheltuieli de judecată, ne informează site-ul juridice.ro.
Hotărârea CEDO poate fi consultată AICI
***
18 martie 2019:
Secția a patra, CEDO
Cererea nr. 69356/13
Emilian-Valentin FRÂNCU împotriva României
introdusă în data de 2 noiembrie 2013 și comunicată în data de 12 februarie 2019
1. Situația de fapt (precum este redată de CEDO și tradus de mine rapid cu ajutorul lui Google Translate)
Reclamantul, domnul Emilian-Valentin Frâncu, este un cetățean român care s-a născut în 1956 și locuiește în Râmnicu-Vâlcea. Este reprezentat în fața Curții de către doamna M. E. Livescu, avocat care practică în București.
A. Circumstanțele cauzei
Situația de fapt, prezentată de reclamant, poate fi rezumată după cum urmează.
La 25 aprilie 2013, reclamantul, primar al municipiului Râmnicu Vâlcea, a fost reținut de către Parchetul Național Anticorupție în cadrul unei investigații privind atribuirea contractelor de achiziții publice.
Printr-o decizie preliminară din 26 aprilie 2013 luată la solicitarea parchetului, Tribunalul București a dispus arestarea sa preventivă. Cererea a fost examinată într-o cameră de consiliu. Reclamantul a introdus o cale de atac.
Avocații reclamantului au solicitat instanței superioare să se pronunțe în camera de consiliu în baza unor documente medicale confidențiale, a căror divulgare către public ar putea submina respectarea vieții private și de familie a reclamantului.
În ședința din 2 mai 2013, Curtea de Apel a respins cererea, considerând că dispozițiile articolului 290§2 din Codul de procedură penală nu erau aplicabile în acest caz. Avocatul reclamantului a prezentat în scris observații și rapoarte medicale privind reclamantul și fiul său. Curtea de Apel a respins contestația. Aceasta a considerat că bolile suferite de reclamant nu erau incompatibile cu detenția.
Presa locală a transmis anumite informații privind bolile de care suferea reclamantul.
B. Dreptul intern relevant
În conformitate cu articolul 290 din Codul de procedură penală în vigoare la data faptelor, dacă examinarea unui caz în ședință publică ar putea submina „interesele statului, bunele moravuri, demnitatea sau intimitatea unei persoane”, instanța, la cererea procurorului, a părților sau din oficiu, ar putea decide să interzică accesul publicului la o parte sau la toată ședința publică.
2. Capăt de cerere
Invocând articolul 8 din Convenție, reclamantul se plânge de încălcarea dreptului său la protecția informațiilor medicale confidențiale din cauza respingerii de către Curtea de Apel a cererii sale de examinare în camera de consiliu a contestației la măsura arestării preventive.
3. Întrebările comunicate părților
1. Reclamantul a epuizat căile de atac interne, așa cum prevede articolul 35 § 1 din Convenție?
2. În special, a existat acțiune eficientă pentru a denunța divulgarea informațiilor medicale confidențiale și pentru a solicita despăgubiri pentru prejudiciul pe care acesta l-ar fi suferit ca urmare a divulgării?
3. A existat o ingerință în dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private, în special dreptul la protecție a informațiilor medicale confidențiale, în sensul articolului 8 § 1 al Convenției, din cauza respingerea căii sale de atac în privința plasării în arest preventiv în vederea examinării sale într-o cameră de consiliu?
4. Dacă da, a fost ingerința în exercitarea acestui drept în conformitate cu cerințele articolului 8 § 2 din Convenție?