Parlamentarul vâlcean spune că riscăm să ne întoarcem în anul 1947
Deputatul UNPR, Dan Constantin Mazilu, a susţinut o nouă declaraţie în plenul Parlamentului. Parlamentarul vâlcean s-a declarat îngrijorat de rezultatele simulării pentru examenele naţionale. „Scopul simulării probelor scrise din cadrul examenului Evaluării Naționale sau de Bacalaureat, atât pentru clasa a XI-a, cât și pentru clasa a XII-a, este, pe de o parte, familiarizarea elevilor cu rigorile acestui tip de examen, iar pe de altă parte, ajutorul acordat acestora pentru a conștientiza nivelul de pregătire și de a lua măsuri în consecință pentru îmbunătățirea rezultatului final.
Însă, abia ce au fost anunțate, saptămâna trecută, rezultatele simulării naționale a Bacalaureatului, că folclorul de maidan s-a și îmbogățit cu câteva mii de „perle” ale elevilor. Nu mi se pare deloc îmbucurător faptul că a crescut participarea la aceste examene cu 1,46% față de anul trecut, pentru că procentajul statistic nu este o garanție că la examenul final vom sta mai bine decât în anii precedenți sau că notele acestora vor fi mai bune ori că vor reflecta cu adevărat nivelul de cunoștințe al copiilor. Din contră, găsesc îngrijorător faptul că, la nivelul Bucureștiului, la Limba și literatura română, 80,41% dintre elevi au luat note de 5 și peste 5, iar la Matematică, 50,34% au luat note de 5 și peste 5 sau că au fost înregistrate 10 medii de 10. Să vă explic și de ce. O tânără a scris în lucrarea de control că „rolul verbelor la perfect simplu e să ne spună că Ioan Slavici era oltean”. Un alt elev a explicat că el știe că „trebuie să vezi întâi filmul, înainte să citești o carte”. Alt elev a oferit o explicație să-i zicem ciudată cratimei din cuvântul „care-i”. e cu cratimă ca să nu se confunde cu orașul Carei, de unde am și eu o rudă care se scrie cu literă mare”. Asemenea explicații, cu siguranță, l-ar face gelos până și pe domnul Goe, a cărui neștiință apune în fața unor astfel de gafe monumentale ale unor tineri care se pregătesc să ia viața în piept în secolul XXI. Dragi colegi, un adolescent a susținut la examenul de Limba română din 23 februarie că sinonimele pentru cuvântul „pretențios” sunt „harfist” și „ifosar”. În schimb, același elev a scris despre viziunea lui Tudor Arghezi despre lume: „Arghezi… cine să-l înțeleagă pe omul ăsta? Sunt sigur că viața lui era tristă pentru că nu avea prieteni cu care să iasă la o bere. D-aia a scris poezii triste”. Importanța comunicării dintre copii și părinți a fost un alt subiect problemă pentru cei care vor avea de susținut examenul de Bacalaureat în vară. „Eu și tatăl meu nu avem o comunicare prea bună. El îmi spune mereu să nu mai vin dimineața de la club, eu îi spun că distracția maximă începe după miezul nopții, dar nu mă ascultă, așa că în loc să comunicăm, ne certăm”, a punctat un alt elev.
După felul în care au răspuns, în scris, la subiecte, nu doar profesorii corectori sunt sceptici că cei în cauză ar putea recupera cunoștințele pe care nu le-au acumulat până acum pentru a reuși la examenul din vară, ci întreaga societate românească. În ultimii ani, statisticile vizând rezultatele Bacalaureatului sunt înspăimântătoare. Din ce în ce mai puțini tineri reușesc să treacă bacalaureatul. Numărul celor care nici măcar nu se prezintă se păstrează constant uriaș. Iar rezultatele celor care au reușit să treacă cu bine de probe sunt submediocre. Deși ne este greu, trebuie să admitem că acest barometru, reprezentat de rezultatele de la bacalaureat, este valabil pentru întreg învățământul românesc. Nu am de gând să fac niciun rechizitoriu vreunui fost ministru al Educației, ci consider că trebuie să ne ocupăm puțin de procesul decăderii alarmante a învățământului românesc. Educația nu a fost, în cei aproape 26 de ani de la Revoluție, niciodată prioritatea vreunui guvern. Deși ar fi trebuit să fie, dacă ne gândim că singura bogăție autentică a unei țări este reprezentată de cunoștințele, de deprinderile și de cultura cetățenilor săi. Țin să vă reamintesc de modul sau modelul în care s-a realizat eliminarea analfabetismului, probabil, unul dintre puținele lucruri cu adevărat bune realizate de regimul comunist acum peste 60 de ani. La acea vreme, între 60% și 80% dintre români erau analfabeți. În 1989, la finalul regimului ceaușist, mai erau analfabeți doar 20% dintre români, semn că strategia de eradicare a acestui fenomen nociv avusese un real succes. Însă acest succes a dispărut odată cu comunismul pentru că, astăzi, conform statisticilor, 40% dintre români sunt analfabeți, cifră care ne plasează în fruntea topului european al necunoașterii și al rușinii. În aproape 26 de ani, cifra neștiutorilor de carte s-a dublat! Iar în acest ritm alert, în maxim 10 ani, din cauza calității îndoielnice a actului de predare rezultat din declinul învățământului, riscăm să ne întoarcem în 1947! România nu va putea crește niciodată, dacă cetățenilor ei nu li se asigură un grad ridicat de educație. Dar asta înseamnă ca învățământul să devină, cu adevărat, o prioritate. Rezultatele de la examenele de Bacalaureat sau de la simulările naționale sunt un semnal cât se poate de precis. Ne confruntăm cu un adevărat dezastru și cel mai tragic va fi că acesta va avea o lungă durată dacă nu începem să luăm, cât mai curând, măsuri.”
Lasă un comentariu