Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

A obţinut zeci de premii internaţionale la concursuri de pian / Profesoara Mihaela Manafu cucereşte Europa cu micuţii săi pianişti

PROFESIONALISM. Dedicată şi ambiţioasă, profesoara de pian Mihaela Manafu este hotărâtă să demonstreze că Liceul de Artă din Rm. Vâlcea este una dintre cele mai bune de profil din ţară. Munceşte din greu alături de micuţii pe care-i îndrumă în arta pianului, are satisfacţii mari la concursurile naţionale şi internaţionale, dar are şi nemulţumiri legate de lipsa de implicare a autorităţilor locale în promovarea şi ajutarea copiilor talentaţi. Reporter: Doamna profesoară Mihaela Manafu, care au fost paşii care v-au îndreptat spre această meserie? Mihaela Manafu: Trebuie să spun că atunci când intri în domeniul acesta al muzicii, alegerea se face de la o vârstă fragedă. Eu mi-am ales meseria din curiozitate, pentru că îmi plăcea cum arăta instrumentul, cum suna, iar sora mea era deja înscrisă la Liceul de Artă, la vioară. Astfel, uşor – uşor am început să merg pe la Şcoala de Muzică, dând un concurs de aptitudini muzicale foarte serios pentru a intra. De-a lungul anilor părinţii mă tot întrebau dacă asta e meseria pe care o vreau pentru viitor şi dacă în domeniul acesta îmi doresc să continui. Părinţii mei lucrează tot în domeniul educaţiei, dar doar tata are legături cu muzica fiind profesor de muzică vocală la Seminarul Teologic. Oricum nu mi-a influenţat în niciun fel decizia. Rep.: Din câte ştim aveţi mare succes la concursurile naţionale şi internaţionale cu elevi pe care-i îndrumaţi. Însă, dumneavoastră când eraţi elevă aţi câştigat premii? M.M.: Da, am obţinut numeroase premii pe tot parcursul studierii Liceului de Artă. Erau şi atunci mulţi copii talentaţi şi munceau foarte mult. Şi eu am muncit enorm de mult şi am avut rezultate şi ca elevă, participând la numeroase concursuri muzicale. Erau foarte multe şi pe vremea aceea mai ales pentru pianişti. În 1994 am intrat la Liceul de Artă şi atunci cultura generală şi specialitatea au mers mână în mână. Apoi am făcut Conservatorul, îndreptându-mă spre Braşov, pentru că am vrut să studiez cu Stela Drăgulin care este unul dintre cei mai buni profesori din ţară. Am intrat, am fost a doua şi a fost foarte bine. Am stat cinci ani la Braşov, dar mi-ar fi plăcut să mai fie încă cinci ani de Conservator atât de mult mi-a plăcut. Rep.: Spuneţi-ne ce premii importante aţi câştigat ]n calitate de profesoară la Liceul de Artă din Rm. Vâlcea. M.M.: Premiile sunt câştigate atât prin munca mea, cât şi a copiilor şi prin sprijinul părinţilor. Sunt mândră să spun că am câştigat cu elevii mei foarte multe premii internaţionale. Avem trei concursuri la care am mers în ultimii patru ani. Două sunt în Franţa, la Paris şi pe Coasta de Azur, iar celălalt în Italia la San Bartolomeo al Mare. La concursul din Italia am concurat cu un elev din clasa I, Sabin  Bănescu, care a obţinut premiul 2, iar la celelalte două am participat cu mai mulţi copii şi anul acesta şi anul trecut şi am obţinut trei premii CMF mari (premiile cele mari ale categoriilor). Sabin Bănescu a obţinut premiul Editurii Combre, iar Karina Dobre, Sabin Bănescu, Sofia Deaconeasa şi Ştefan Năstăsescu au luat premiile CMF. Rep.: Ce le-aţi spune tinerilor din ziua de azi pentru a-i încuraja să aleagă Liceul de Artă? M.M.: În primul rând părinţii ar trebui să fie foarte atenţi cu copiii de la o vârstă fragedă, să fie atenţi la înclinaţiile lor. Tinerii din ziua de azi, care au acces la televizor şi calculator tot timpul, aud multe melodii şi manifestă înclinaţii spre muzică sau dans, însă trebuie descoperite şi de aceea părintele ar trebui să-şi îndrume copilul spre Liceul de Artă. Pentru că este un har pe care nu îl au toţi copiii şi trebuie dezvoltat. În al doilea rând, este o şcoală care îţi oferă un învăţământ muzical gratuit, profesorii îşi fac foarte bine meseria, merg la concursuri cu ei, îşi dau interesul la maximum. Nici noi ca profesori, dacă nu am avea vocaţie şi nu am face cu drag, nu am avea rezultate. De aceea, ar trebui să încerce măcar în clasele primare să vadă dacă copilul are înclinaţie şi aplecare spre muzică. Rep.: Care sunt mulţumirile şi nemulţumirile dumeavoastră în ceea ce priveşte sistemul de învăţământ din România? M.M.: În primul rând vreau să spun că sunt foarte mândră că fac parte din Liceul de Artă, care este un liceu cu profesori deosebit de talentaţi, care lucrează cu mare drag şi trăire. Avem foarte multe ieşiri pe scenă, festivaluri, tot felul de activităţi extraşcolare pe care nu te obligă nimeni să le faci, dar le facem de dragul meseriei şi de dragul copiilor. Se munceşte foarte mult, rezultatele sunt pe măsură şi acestea ne ţin în priză, pentru că motivaţii din alte părţi nu sunt. Salariile sunt foarte mici în comparaţie cu cât muncim şi cu sacrificiile pe care le facem. Îmi place însă că suntem o echipă, iar rezultatele din Liceul de Artă le  ştie toată lumea din oraş şi judeţ. Colegii mei sunt nişte oameni extraordinari, muncesc foarte mult şi au rezultate extraordinare cu copiii. Cel puţin catedra de pian, din care fac parte, a avut anul trecut peste 50 de premii dintre care 25 internaţionale, la concursuri foarte grele unde se concurează cu copii din 13 ţări. Să ştiţi că Rm. Vâlcea a dat lumii muzicale nişte nume extraordinar de mari. Gândiţi-vă la Luiza Borac, o pianistă excepţională şi care din fericire nu ne-a uitat, şi vine în fiecare an şi concertează aici. Trebuie să se ştie acest lucru şi să fie apreciaţi. Trebuie să mai spun că şefa de catedră de la pian principal, Doina Olteţeanu, a avut-o elevă pe Ana Maria Văduva, o tânără care a obţinut o bursă la Royal Academy din Londra. Mai este o violonistă renimită, care a plecat de la noi, fiind eleva domnului profesor Ion Olteţeanu şi care face cinste ţării în Europa. Nu ajungi departe cu un liceu oarecare şi cu nişte profesori mediocri. Aş vrea să ştie toată lumea că venind la Liceul de Artă o să găsească nişte oameni care îşi dau tot interesul. Nemulţumirile în legătură cu sistemul de învăţământ sunt foarte multe. Nu avem sprijin material pe cât ar trebui. Ne străduim să obţinem rezultate deosebite având o bază materială foarte precară. Până anul trecut nu am mai beneficiat de fonduri pentru instrumente şi am fost nevoiţi să ne descurcăm cum am putut, uneori să scoatem bani din buzunarul propriu. Nu este normal acest lucru. Rep.: Până acum din câte am observat eu, Liceul de Artă nu a fost promovat. M. M.: Nu este promovat, de aceea am încercat să promovăm rezultatele bune prin presă, pentru a-i face cunoscuţi şi pe aceşti copii talentaţi. Cred că şi Inspectoratul Şcolar ar putea să facă mai mult pentru a-i promova pe aceşti tineri. Pentru că sunt concursuri la care copiii ar trebui sprijiniţi şi financiar. Noi am încercat foarte mult. De exemplu pentru ultimul concurs am încercat chiar şi la Consiliul Judeţean gândindu-ne că poate există fonduri pentru cultură. Nu am obţinut nimic însă, decât o promisiune a primarului Rădulescu pe care sperăm să şi-o ţină la concursul din noiembrie din Franţa. Preţurile pentru participarea acestor copii la concursuri sunt foarte mari şi părinţii de multe ori se simt depăşiţi de situaţie. Rep.: Într-o perioadă existau tot felul de zvonuri referitoare la desfiinţarea Liceului de Artă. Cât a fost adevăr, cât minciună? M.M.: Zvonuri au fost şi există de când eram eu elevă. Cred că sunt şi răutăţi. Ar fi anormal să se desfiinţeze, fiind, alături de Şcoala Populară de Artă, o instituţie de arte care merită să funcţioneze. CLAUDIA STANCIU