de „Ziua bujorului de munte”, am dat mâna cu Dumnezeu
Nu cu mult timp înainte, pe teritoriul județului Vâlcea a luat naștere „Fundația Guard Forest” care a obținut în administrare custodie Situl Natura 2000 Parâng, ce cuprinde o suprafață de circa 30.000 de hectare. Fundația are ca scop conservarea biodiversității, a geodiversității și a diversității culturale, pentru o dezvoltare durabilă a regiunii Sitului Parâng. Fondatorul și inițiatorul tuturor acțiunilor de protejarea și conservarea principalelor tipuri de habitate de pe teritoriul sitului, protejarea și conservarea drumului strategic și a drumului regelui, dezvoltarea ecoturismului montan, protejarea obiectivelor naturale, ocrotirea naturii și.a. este inginerul Gheorghe Deaconeasa, un „Robin Hood” al pădurilor din nordul județului. El și-a căpătat și un renume de justițiar, de luptător împotriva mafiei pădurilor care a defrișat ilegal hectare întregi de suprafețe împădurite acum 70 de ani cu brazi.
La redacție s-a primit o invitație, emisă de Fundația Guard Forest, sub semnătura inginerului Diaconeasa, prin care ni s-a adus la cunoștință că, pentru prima dată în istoria României, se organizează sărbătoarea „Zilei bujorului de munte”, floare rară și deosebit de frumoasă, ce crește la altitudine înaltă, originală din Balcani, cu extindere în Himalaia, Caucaz, Carpați, Munții Alpi și Pirinei. Invitat la sărbătoare, profesorul Gheorghe Ploaie, autorul cărții „Munții Parâng pledoarie pentru un parc național” ne-a declarat: „Smârdarul, așa cum este denumit popular bujorul de munte, crește spontan, în tufe pitice, în zonă alpină. Este o plantă ce crește în condiții de relief și climaterice deosebite și nu tolerează transplantările în grădini. Frumusețea florilor sale care emană un miros și o aromă asemănătoare vi șinelor și care apar, de obicei, pe la sfârșitul lunii iunie și începutul lunii iulie, și raritatea sa, face ca bujorul de munte să fie o plantă ocrotită și protejată”.
Febra plecării pe munte
La ora anunțată în invitație, în curtea pensiunii din Voineasa, proprietatea inginerului Diaconeasa, erau parcate 8 ma șini de mare putere, SUV, cu tracțiune 4×4, așteptându- și musafirii pentru „raliul” de 50 km, pe ruta Latorița-Curmătura Vidruței Fratoșteanu-Pietrele-Puru-Bora-Mioarele-Mereuțu-Ștefanu și Obâr șia Lotrului, nume ale munților ce urmau să fie traversați. Au răspuns „prezent” invitației, reprezentanții Gărzii Naționale de Mediu, ai Ministerului Mediului și Pădurilor, ai Agenției Naționale de Mediu, ai Primăriilor Petroșani și Voineasa, ai Ocolului Silvic Voineasa, ai Salvamont Gorj și Vâlcea și ai unor canale media județene. Au lipsit, de și au confirmat participarea, reprezentanții Consiliului Județean și ai Prefecturii Vâlcea. În legătură cu aceste absențe, facem mențiunea că atât conducătorii Consiliului Județean Vâlcea, cât și ai Prefecturii Vâlcea, au pierdut ocazia (sau, poate, de aceea nici nu au venit la Voineasa) să constate pe viu jaful din pădurile județului, comis sub patronaj mafiot, de la nivelul instituțiilor ce le conduc.
Bujorul de munte
În șirate de-a lungul a 200 de metri, în coloană, pe pante absurd înclinate, cu șileauri de-ți tăiau respirația de frica morții, puternicele ma șini au învins, parcă, și gravitația, ducându-ne la locurile unde cresc bujorii de munte. I-am urmărit pe cei 8 șioferi de SUV-uri, să pot a le distinge o umbră de teamă sau de îngrijorare pentru traversarea reliefului periculos, dar bărbăția afișată nu lăsa loc de alte interpretări. Printre cei 8 șioferi din „safari-ul” nostru, l-am zărit și pe directorul de la SC Cozia Forest SA, ing. Culiță Barbu. „Am venit să fiu alături de Gicuțu, om cu rare calități și dragoste pentru natură, dar și să-i arăt fiicei mele frumusețile pe care nu le poate vedea oricum și oricând. Salut ideea fundației și îi felicit pe participanți. Cei care nu au venit, de și au confirmat participarea, nici nu șitiu ce au pierdut!” ne-a declarat curajosul șiofer al propriei sale ma șini, renumitul director. Mica pauză luată pe o pantă, în compania miilor de bujori de munte ne-a făcut fericiți. Am primit informații despre ceea ce ni se arăta, despre zona de creștere a bujorului, am făcut poze și ne-am felicitat pentru că am onorat invitația. Mai apoi, traversând platourile munților enumerați mai sus, am simțit că deasupra noastră nu mai este decât cerul, că îi suntem aproape și că putem spune că am dat mâna cu Dumnezeu. Am văzut stânele de mare altitudine, mii de oi, am intuit viața grea a ciobanilor, gândindu-ne, îngrijorați, că meseria de oier va fi, în curând, pe cale de dispariție. Viața la mii de metri altitudine nu este aceea și cu aceea de pe „pământ”, iar pentru existența animalelor în vârf de munte și pentru crescători, sunt puțini aceia care își dau interesul, la nivel guvernamental.
Plecarea
Pe înălțimile munților a început să sufle tare vântul și frigul ne-a cuprins pe neașteptate. La orizont se prefigurau nori negri. Ploile, la munte, sunt periculoase, de aceea, organizatorii s-au grăbit să ne scoată din zona de pericol, îndreptându-ne spre casă. Nu există prea multe cuvinte pentru a putea descrie frumusețea naturii văzută, fiorul vieții la mare înălțime, aerul curat și verdele care ne-a invadat sufletul, semn al unei tinereți veșnice. „Este pentru prima dată când organizez o astfel de sărbătoare și, dacă au mai fost imperfecțiuni, îmi cer scuze. La anul va fi mai bine și mă gândesc să găsesc oportunitatea să servim prânzul la mare altitudine, printre bujorii de munte ce, cu siguranță, v-au devenit și dumneavoastră dragi. Mulțumesc celor care au participat la eveniment și-i anunț că la anul vor fi primii invitați. Au vechime și le pot explica și dumnealor celor noi veniți, ce se întâmplă la munte, cu viața, cu natura, cu animalele sălbatice și habitatul. Vă aștept cu drag!” a ținut să precizeze inginerul Gheorghe Deaconeasa.
Romeo POPESCU