Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Interviu la o ceaşcă de cafea: „Generalul” 13! Ion Gherghinaru ştie de ce a ajuns Elena Udrea la DNA

Cum mai e şi viaţa asta! Părinţii lui Ion Gherghinaru şi-au dorit pentru copilul lor o carieră militară. Până la urmă, partenerul nostru la un interviu la o ceaşcă de cafea a ajuns „General” dar nu în Armata Română ci la Inspectoratul Şcolar General. Şi asta nu e tot, din rândurile care urmează puteţi afla câte şi mai câte despre şeful învăţământului vâlcean. Aşa că, dacă sunteţi curioşi cum îi poate purta noroc unui om numărul 13 sau de ce a fost reţinută Elena Udrea sau ce diferenţă este între bărbaţii cu mustaţă şi cei fără, petreceţi alături de noi următoarele câteva minute.

• Reporter: Domnule Gherghinaru, nu e cu ghinion să fiţi profesor la Şcoala Numărul 13?
• Ion Gherghinaru: Nu, pentru mine 13 este cu noroc. Am intrat pe locul 13 la liceu, tot pe locul 13 la facultate şi am ajuns profesor la Şcoala Numărul 13. Nu mă întreba, nu-s născut pe 13…

• Rep.: Asta mă pregăteam să întreb, ptiuuuu. Dar de ce poartă oamenii mustaţă, sunt mai tari decât cei fără?
• I.G.: E o trăsătură de caracter, îi lăsăm pe alţii să stabilească diferenţele între un om cu şi altul fără mustaţă, eu nu mă bag. Şi încă ceva, mustaţa o moştenesc de la bunicul meu şi nu numai mustaţa, moştenesc şi aluniţa.

• Rep.: Mă păcăliţi…
• I.G.: Nici vorbă, te invit pe la mine să îţi arăt o poză cu bunicul!

• Rep.: Să zicem că prindeţi un extraterestru. Ce îl întrebaţi?
• I.G.: De ce are mustaţă şi cât stă pe la noi!

• Rep.: În matematică 1+1 dă mereu 2. În viaţă cum e?
• I.G.: Aşa e, în matematică acesta e rezultatul. În viaţă nu întotdeauna. În matematică sunt reguli exacte, în viaţă fiecare îşi face regulile lui şi le aplică aşa cum crede că e mai bine. Se spun e că matematica este o materie dificilă dar vă spun eu, viaţa e cu mult mai dificilă. Partea proastă este că regulile de care-ţi spuneam nu sunt mereu acceptate sau viabile. Când spun viabile mă gândesc la partea legală.

• Rep.: Mă doare capul de la calcule. Hai să ne gândim, între o cafea cu o doamnă bine, o partidă de table şi una de pescuit ce aţi alege?
• I.G.: Clar o partidă de pescuit, mă relaxează şi, în plus, mereu are finalitate.

• Rep.: Cine e omul politic vâlcean al anului 2014?
• I.G.: Ion Cîlea, fără doar şi poate. Ştiu că te aşteptai să răspund aşa dar e adevărat. Omul a murit pe baricade, la propriu.

• Rep.: Oare a fost ultimul pesedist veritabil?
• I.G.: Nu cred. Mai sunt câţiva. Cu unul dintre ei îţi bei cafeaua acum!

• Rep.: Văd că le ştiţi pe toate. Ia să-mi spuneţi, de ce au luat-o pe Lenuţa la DNA? Şi cu dânsa am băut o ceaşcă de cafea. Ce vremuri….
• I.G.: E simplu. Şi nu e doar cazul doamnei Udrea. Se întâmplă ca unii oameni să considere că orice poate să fie considerat propria moşie, atunci când ajung în funcţii publice. Elena Udrea este propria ei victimă, parol. Şi mai e ceva, cam aşa se întâmplă când ajungi la etajul 10 direct, fără să treci prin celelalte 9 etaje…

• Rep.: Dar ce le spuneaţi la părinţi când vă întrebau ce vreţi să vă faceţi când o să fiţi mare?
• I.G.: Părinţii meu voiau să mă fac militar de carieră. Am şi crescut cu un militar de carieră în casă. După treapta a II-a, când aveam şi eu vreo 16 ani, mi-am dat seama că nu e de mine. Eu am o personalitate puternică, nu mă vedeam intrând la serviciu la ora 8 şi după mine să se închidă lacătul la uşă şi să se mai deschidă la peste nu ştiu câte ore. În armată nu prea eşti văzut ca un individ, acolo sunt grupa, plutonul, batalionul… În învăţământ e altceva, te muţi de la o clasă la alta, de la o personalitate la alta, ai libertate de mişcare, de manifestare. Una pesta alta, dau scris că nu mă descurcam ca şi militar de carieră.

• Rep.: O chestie uşoară, cum caracterizaţi masoneria?
• I.G.: Nu ştiu dacă e un bun sau un rău pentru omenire. Am citit şi eu destulă istorie şi ştiu că au fost momente în care masonii au făcut bine, că au fost şi altele în care au făcut mult rău. Ceea ce simt eu e că în ultimii 20 de ani s-a scăzut mult ştacheta. Nu mă deranjează că sunt din ce în ce mai mulţi, mă deranjează calitatea lor. În plus, masonii s-au băgat în politică, în administraţie, mai ales în afaceri şi asta nu e bine…

• Rep.: De ce îşi doreşte un profesor să intre în politică?
• I.G.: Nu vorbesc de alţii dar îţi pot spune de ce m-am băgat eu. Am fost timp de 20 de ani director de şcoală şi s-au făcut asupra mea presiuni, să fac lucruri care nu erau benefice pentru şcoală. Atunci m-am gândit că e bine să fiu eu unul dintre decidenţi, să modific din interior anumite lucruri care nu sunt OK.

• Rep.: Şi aţi reuşit?
• I.G.: Dacă îţi aminteşti, la prima mea conferinţă de presă ca inspector general am spus că vreau să instaurez o stare de normalitate şi de legalitate. Am reuşit, spun eu, partea cu normalitatea, dovadă că numărul reclamaţiilor a scăzut mult. Am lucrat şi la cea de legalitate şi în mare parte am reuşit. Mă refer la încadrări. Acum nu mai sunt suplinitori numiţi pe ochi frumoşi sau pe criteriul de „fiicele satului”. Acum nu mai avem necalificaţi în învăţământul vâlcean, fie că vorbim de profesori, fie că vorbim de suplinitori. În plus, nu mai sunt mai mult de 30 de cadre didactice care au luat sub 5 la titularizare şi care mai profesează în cine ştie de cătune acolo unde nu se ducea un cadru didactic care nu era de-al locului.

• Rep.: Care credeţi că e cea mai mare prostie pe care aţi făcut-o în viaţă?
• I.G.: Nu am făcut una mare, am făcut multe şi mărunte. Apoi eu nu sunt de acord cu partea aia în care dintre două rele o alegi pe cea mai puţin rea. Orice lucru rău e rău, nu mai puţin rău ca altul.

• Rep.: Banul e ochiul dracului?
• I.G.: În general da. Devine aşa în special când oamenii ajung în anumite funcţii pentru a face bani pe căi necinstite. Nu e cazul meu. Am tot ce îmi trebuie, fetele mari la casa lor, apartament, maşină, o casă la ţară. Nu am datorii mari la bănci, pentru mine libertatea e cel mai scump lucru.

Rep.: Şi acum finalul care ne-a consacrat. Eu zic un nume de politician, dumneavoastră în asociaţi cu orice! Nu puteam să încep decât cu Gigi Matei.
• I.G.: E elefant.

• Rep.: Mircia Gutău.
• I.G.: E lup singuratic, a părăsit haita.

• Rep.: Romeo Rădulescu
• I.G.: Cameleon.

• Rep.: Mihai Persu.
• I.G.: E un visător.

• Rep.: Dumitru Persu.
• I.G.: Puncte, puncte bătrână. Dar să pui punctele, da?

Rep.: Da şefu’. Dar Laurenţiu Coca?
• I.G.: Un om perseverent, nu ştiu cu ce să-l asociez.

• Rep.: Şi Costi Rădulescu?
• I.G.: Un lup tânăr.

• Rep.: Mi-am dat seama cu cine votaţi la Conferinţa Judeţeană a PSD…
• I.G.: Hai noroc, s-a terminat şi cafeaua, uite!