Inge Lehmann s-a născut la 13 mai 1888 şi a fost un seismolog danez, care a descoperit miezul interior al Pământului. Ea a fost un pionier în rândul femeilor şi al oamenilor de ştiinţă. În 1936, a descoperit, în urma cercetărilor sale, că Pământul nu are o singură sferă topită, ci că există un miez interior, care are proprietăți fizice, care sunt diferite de cele din nucleul extern.
Inge Lehmann s-a născut și a crescut în Osterbro, Copenhaga. Ea a fost fiica psihologului experimental Alfred Georg Ludvik Lehmann (1858-1921). A primit educaţie la o școală pedagogică progresivă condusă de Hanna Adler.
Inge Lehmann spunea că tatăl ei și Adler au fost cele două influențe importante pentru dezvoltarea ei intelectuală. După ce a terminat școala, a studiat, cu unele întreruperi din cauza sănătăţii precare, matematica la Universitatea din Copenhaga și la Universitatea Cambridge. Şi-a continuat studiile de matematică la Cambridge 1910 – 1911, la Newhan College.
În 1911, Inge Lehmann s-a întors de la Cambridge, epuizată de prea multă învăţătură, decizând să lase studiile pentru un timp. Şi-a continuat studiile la Universitatea din Copenhaga în 1918. A terminat înaintea celorlalţi studenţi fizica şi matematica în doi ani. Când s-a întors în Danemarca în 1923, a acceptat un post la Universitatea din Copenhaga, ca asistent al profesorului JF Steffensen.
După câțiva ani de muncă în activitatea de asigurare a devenit asistenta lui Niels Erik Nørlund, cel care a atribuit sarcina de a înființa observatoare seismologice în Danemarca și Groenlanda. De atunci, Inge Lehmann a devenit interesată de seismologie.
În anul 1928, ea a promovat examenul în geodezie și a acceptat un post de geodez stat și șef al departamentului de seismologie la Institutul geodezice Danemarcei, care a fost condus de Nørlund.
În 1929, în urma unui cutremur care a avut loc în Noua Zeelandă, Inge Lehmann a studiat undele de șoc și a fost contrariată de ceea ce a văzut. Câteva P-valuri, care ar fi trebuit deviate de bază, au fost, de fapt, înregistrate la stațiile seismice. Lehmann a lansat ipoteza că aceste valuri au călătorit o oarecare distanță în miez și apoi s-au dus spre un fel de graniță. Interpretarea acestor date de către Inge Lehmann a stat la baza unui document din 1936, care a teoretizat că centrul Pamantului este format din două părți: un miez interior solid, înconjurat de un miez exterior lichid, separate prin ceea ce a ajuns să fie numit Lehmann discontinuitatea. Ipoteza Lehmann a fost confirmată în 1970, când seismografe mai sensibile au ajuns la aceeaşi concluzie cu Inge Lehmann.
Lasă un comentariu