Duminică, preşedintele ţării – Klaus Iohannis s-a dus la Iaşi, cu ocazia zilei de 24 ianuarie. Ca să sărbătorească ce? Cum ce? Unirea Moldovei cu România. Dar dincolo de Prut, unde trebuie continuată Unirea, situaţia nu este limpede. Mii de basarabeni au protestat în centrul Capitalei cerând demisia Guvernului constituit şi organizarea alegerilor parlamentare anticipate. Zeci de protestatari au încercat să intre cu forța în clădirea Parlamentului. Organizatorii au încercat să calmeze spiritele. La Moscova, drept urmare, Preşedintele Vladimir Putin a analizat în Consiliul de Securitate al Federaţiei Ruse “agravarea situaţiei politice în Republica Moldova”.
Faţă de cele ce se întâmpla acolo, sper ca Bucureştiul să fi înţeles mesajul că pentru Federaţia Rusă situaţia din Moldova este una de securitate, ceea ce pentru preşedintele Putin poate însemna acţiune în timp relativ scurt. Dar şi pentru ţara noastră, stabilitatea politică şi mersul democratic al Moldovei este o chestiune de securitate. Soluţia imediată, pentru a evita surprizele, este ca Bucureştiul să intre în dialog cu Moscova pe tema situaţiei şi a soluţiilor pentru Chişinău. Dacă se întârzie, riscul de a afla de la televizor că s-a produs o catastrofă este major. Şi ce a făcut preşedintele Iohannis? Nimic. Moldova, ce-i aia, şi-a zis el?
Mutul de la Cotroceni are alte priorităţi. Cum ar fi un nou concediu prin ţări exotice, însoţit, fireşte, de răvăşitoarea lui partenera. Ca în cele mai multe situaţii delicate, el a afirmat că urmăreşte cu atenţie situaţia confraţilor noştri. Şi a tăcut! “Urmăreşte cu atenţie”, deja este un efort prea mare. Atâta poate. La Iohannis, tăcerea nu-i o strategie… nu are ce spune, nu-i de unde. Pe ce lume trăieşte acesta? Nu-l interesează românii pe Iohannis. Ce, pentru asta a ajuns el preşedinte, să-i pese de români? Nu e de ajuns că “urmăreşte cu atenţie”? Că de când şi-a pus fundul pe fotoliul de la Cotroceni numai asta face: urmăreşte. Iohannis este o masă amorfă. O “masă”, ce e drept, mare, prezentabilă care “dă bine” în afara ţării. Din când în când mai şi vorbeşte rar, apăsat şi fără conţinut. Singura mea consolare e că dacă în locul lui era Ponta, probabil că “ar fi fost alături de moldoveni” iar pe furiş trimitea scrisori de susţinere lui Putin. Deh, răul cel mai mic!
Noi trăim în lumea răului cel mai mic. E, într-adevăr, şi singura mea consolare, ori de câte ori îl văd pe sfinxul de la Sibiu: că nu e Ponta. De altfel, de aia l-am şi votat, că nu e Ponta. Ilie Năstase a afirmat că Iohannis dă bine la impresia artistică. Asta e singura calitate necesară unui preşedinte? Atunci, Lincoln n-ar fi trebuit să fie niciodată preşedintele Americii, nici Franclin Roosvelt, care era paralizat de la brâu în jos.
Probabil ăsta e şi motivul pentru care consideră că Băsescu nu a fost un preşedinte bun, pentru că nu e frate cu Adonis. Referitor la protestele de la Chişinău, Traian Băsescu a postat un mesaj pe Facebook prin care critică lipsa de reacţiei a lui Klaus Iohannis și a lui Dacian Cioloș, în contextul tensiunilor politice. Din păcate, vorbeşte ca Moise în desert. Nu este băgat în seamă. Ascultaţi domnilor de Traian Băsescu, pentru că este singurul cu picioarele pe pământ dintre toţi politicienii noştri actuali. Băsescu ştie bine ce trebuie făcut iar arhanghelii de la palatele Cotroceni şi Victoria nu fac nimic din ce trebuie.
Dacă Rusia şi-a întrunit Consiliul Suprem să analizeze situaţia politică tulbure de la Chişinău, deşi Republica Moldova este stat independent şi suveran fără nicio obligaţie faţă de Rusia, România de ce nu şi-a întrunit CSAT-ul, ca să promită Chişinăului tot sprijinul frăţesc de care are nevoie şi să atragă atenţia Moscovei că Basarabia a ieşit în 1991 de sub jurisdicţia Rusiei? Republica Moldova are sub 4 milioane de cetăţeni, dintre care 3 milioane sunt români şi trebuie să-i ajutăm, imediat, cu tot ce au nevoie.