Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Viaţă grea şi sfântă!

În urmă cu puţin timp, aminteam, într-un editorial, că viaţa publică ne este (şi ne va fi!) plină de scandaluri, din vina politicului interesat şi, după un scandal, se declanşează alt scandal şi, uite aşa, o ţinem, din scandal în scandal, până la… victoria finală. Care o fi aceasta, nu ştim, dar o putem anticipa! Noul scandal, de acum, care înveninează românii şi a creat aspre dispute, este o scrisoare deschisă prin care 23 de ONG-uri au cerut Parlamentului să oprească finanţarea bisericilor de către Stat şi să redirecţioneze banii publici către Educaţie, Cercetare şi Sănătate.

     Motivul acestei solicitări este faptul că bilanţul financiar oficial al anilor trecuţi arată că Patriarhia Română a avut un profit mai mare decât multe dintre marile companii din România din diverse domenii de activitate, între care firme ale băieţilor deştepţi de energie, firme ale regilor asfaltului, fast food sau producători de medicamente şi Statul continuă să le dea bani de la buget. Iar profitul lor creşte de la an la an. Concret, în anul 2011, Patriarhia Română a înregistrat un profit de 27,93 milioane de lei, echivalentul a  6,6 milioane de euro  (la cursul mediu al anului), în creştere cu 68 la sută faţă de “prevederile anuale”.

     Acum, în România există circa 15.000 de preoţi ortodocşi şi statul le susţine financiar în proporţie de 60% salariile de bază. Românii, în general, se prăbuşesc sub povara greutăţilor zilnice, unii se sinucid, iar alţii mor anonimi… “şi baba se piaptănă”. N-am văzut niciodată să apară la TV vreun popă care să ia atitudine şi să-şi călăuzească “oile” spre o viaţă mai bună. Popii reduc învăţăturile cărţii sfinte la o franciză în numele Domnului. În România anului 2013, avem 18.300 de biserici, 4.700 de şcoli generale şi 425 de spitale. În ultimii 15 ani, s-a inaugurat câte o biserică la fiecare două zile, în timp ce au fost închise peste 21.000 de şcoli.

     Toate aceste anomalii, simptome ale degenerării statului şi societăţii în sensul lor modern, au la bază tocmai laşitatea şi nemernicia politicienilor care îşi cumpără voturi prin intermediul bisericii, lăsând-o şi încurajând-o să facă afaceri prospere mai ceva ca un sector strategic al economiei, exceptând BOR de la plata de taxe şi impozite pentru proprietăţile şi afacerile pe care le dezvoltă ostentativ şi, ca şi cum nu ar fi de ajuns, alocând sume ameţitoare de la buget pentru diverse construcţii de biserici, bisericuţe ori ditamai catedrala neamului ignorant.

     Până nu demult, la întrebarea “Aveţi încredere în Biserică?”, românii au dat constant aproape 90% răspunsuri pozitive. Sondajele recente arată însă o continuă erodare a încrederii în BOR, ajungând ca în februarie 2013 să se înregistreze cel mai scăzut nivel din ultimii patru ani.

     Este pentru prima dată când încrederea în Biserică a scăzut sub 70%. Comportamentul preoţilor ne influenţează şi nouă modul de gândire, viaţa şi însăşi credinţa. Ne schimbă în bine sau în rău, în funcţie de modelul pe care-l oferă ca reprezentanţi ai Bisericii – implicit ai voinţei lui Dumnezeu. Când vezi că un preot afişează pe uşa bisericii listă cu taxe fixe pentru diverse pomelnice şi servicii religioase, taxe consistente care-ţi golesc buzunarele deja amărâte, ce poţi să spui şi să crezi? Când vezi că un preot se lăfăie în lux şi-n bunăstare, şi-ţi cere tot ţie, amărâtului, să-l ajuţi pe săracul de alături, dar el nu scoate niciun ban din imensa lui avere, ce poţi să spui şi să crezi?

     Când vezi că un preot te pomeneşte în biserică ticsită de lume, şi te înfierează, şi te face de râsul tuturor, doar pentru că nu ai putut să-ţi plăteşti contribuţia aia pe care trebuie s-o dai ca enoriaş, ce poţi să spui şi să crezi? Ce poţi să spui şi să crezi când te izbeşti de asemenea lucruri? Cu ce te fac ele să fii mai bun, cu ce-ţi întăresc ele credinţa? Da, creştineşte ar trebui să uităm nedreptăţile, să-L lăsăm pe Dumnezeu să-i judece pe oameni, şi nu să-i judecăm noi. Dar realitatea ne face să privim altfel lucrurile şi să nu putem proceda în modul acesta, creştinesc.

     Fiindcă prin comportamentul lor deplorabil, prin modelul rău şi necreştinesc pe care ni-l oferî, unii preoţi (ca să nu spun mulţi) ne influentează şi nouă vieţile în rău, ne fac şi pe noi să gândim şi să procedam la fel de rău ca ei, ne îndepartează de biserici, ne denaturează însăşi ideea de credinţă creştină! Iar dacă nu-i condamnăm, înseamnă că-i acceptam şi le tolerăm lăcomiile, nedreptăţile şi relele. Dar dacă facem asta, atunci înseamnă că ne tolerăm propria decădere spirituală, că acceptăm să ne îndreptăm spre o proprie decădere religioasă. Si nu ştiu dacă treaba asta e chiar plăcută lui Dumnezeu!

     Cred în existenţa lui Dumnezeu. Cred şi ştiu că există, însă Biserica, aşa cum se prezintă ea astăzi, nu reprezintă valorile şi principiile Învăţături Domnului Hristos. Fastul, grandomania, luxul nesimţit în unele cazuri, slujbele făcute cu taxă obligatorie, catedrale de sute de milioane de euro, toate acestea arată cât se poate de clar eşecul, cel puţin din punct de vedere administrativ al Bisericii. Circulă un banc în lumea enoriaşilor din judeţul nostru, preluat de la vecinii din Argeş. Întrebare: Ce au în comun celebra catedrală Notre Dame din Paris şi Catedrala din Mioveni? Răspuns: ambele îşi schimbă clopotele. Diferenţele uriaşe, însă, apar în privinţa surselor de finanţare a operaţiunii.

     Noile clopote de la Notre Dame (edificiu care aparţine Statului francez) sunt cumpărate din bani proveniţi din donaţii şi sponsorizări, în timp ce clopotele de la Catedrala Mioveni (care aparţine Arhiepiscopiei Argeşului, deci nu statului) sunt plătite din bani publici. Primăria Mioveni plăteşte 217.000 de euro din banii contribuabililor pentru aceste clopote noi. Prin urmare, constataţi că se fac cheltuieli imense din banii statului, în numele Domnului pe care-l asimilează cu o afacere proprie, dar nu i-ai vedea odată pe preoţi şi conducătorii lor luând atitudine împotriva celor care cufundă ţara asta în sărăcie şi promiscuitate. A ştiut ce face Martin Luther când a reformat Biserica Catolică!

P.S.: Popa are viaţă grea şi sfântă, 6 zile bea şi una cântă!

ROMEO POPESCU