„Politica nu are principii, ci doar interese”, spunea, odată, Octavian Paler. A grăit un mare adevăr. Privind la ceea ce se întâmplă acum pe scena politică locală, realizez că politicienii vor fi mereu dezbinaţi. Ce-i face pe ei să devină de-un egocentrism feroce, să sară unul la gâtul altuia fără resentimente, să-şi muşte buzele până la sânge şi să-şi vândă pe arginţi puţini colegii de partid sau prietenii politici? Un singur lucru: pofta nebună de putere. La Vâlcea, nou-creata Uniune Social-Liberală, care a fost zămislită din ura profundă pe care o nutreşte opoziţia pentru actuala putere şi se vrea o armă politică tăioasă care să producă răni adânci în tabăra duşmanului, e vorba de PDL, funcţionează doar la nivel de principiu, pentru că, în realitate, liderii celor trei partide nu se plac prea mult. Nu e vorba de vreun soi de dispută politică bazată pe idei, doctrine sau ideologii, de proiecte sau de măsuri bine gândite pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă judeţul, ci de lupta greţoasă pentru funcţii.
Un partid politic ar trebui să fie ca o celulă ale cărei particule, unite indisolubil, să nu permită infiltraţiile nocive din exterior şi care luptă, până la epuizarea materiei pentru un ideal comun. Adică, mai concis, nu este important pe cine desemnează partidul pentru o funcţie sau alta, ci susţinerea pe care acesta trebuie să o primească din partea colegilor pentru a-şi atinge targetul politic propus. Dar e doar o utopie. Cel mai adesea, aici integrând toate partidele politice din România, la nivelul fiecărei formaţiuni funcţionează perfect, ca un ceas elveţian, interesul personal, dorinţa de putere a fiecărui individ în parte fie că este sau nu potrivit să ducă un război politic important, adică preocuparea exagerată faţă de propria persoană şi de interesele personale, în dauna celor de grup.
Alegerile locale şi parlamentare se apropie cu paşi rapizi şi, pe cale de consecinţă, mulţi dintre cei care se văd pe cai mari au tot mai adesea vise de preamărire. Există pe scena politică vâlceană câteva personaje care ţintesc de multă vreme anumite fotolii, fie ele de preşedinte al Consiliului Judeţean sau de primar. Primul care-mi vine în minte este alesul local Gigi Matei care şi-a mai încercat norocul pentru Primăria Râmnicului, însă fără succes. Acum, când mai e puţin timp până la alegeri, aşteaptă cu înfrigurare un răspuns ferm din partea liderului PSD, Ion Cîlea, cel care este un important factor de decizie în ceea ce priveşte susţinerea sa la primărie. Din câte se vede, răspunsul întârzie să apară pentru că, în acest moment, nici măcar Ion Cîlea nu este foarte sigur că şefii de la centru îl mai vor candidat la preşedinţia Consiliului Judeţean. Sunt voci care ne-au spus că între el şi Ponta s-ar fi produs un declic major şi că este posibil ca acesta să-i caute un înlocuitor. Nu ştiu dacă lucrurile stau chiar aşa, dar pe de altă parte, mi se pare destul de suspectă graba cu care Cristian Buican, preşedintele PNL, a anunţat că este candidatul partidului pentru şefia Consiliului Judeţean.
În mod normal, dacă este să judecăm după textul protocolului de colaborare al USL, lucru pe care l-am mai spus, cele trei partide – PSD, PNL şi PC – ar fi trebuit să aibă o listă comună cu un candidat agreat şi desemnat de conducerile centrale ale formaţiunilor în urma unor sondaje de opinie. Însă, faptul că Buican a dat un comunicat de presă în care anunţă ferm că va candida la Consiliul Judeţean, ne lasă să înţelegem că indiferent de rezultatul pe care-l va obţine în sondaje Ion Cîlea, el tot va candida la CJ.
Aşadar, îmi este foarte clar că în acest moment nu mai poate fi vorba de un candidat comun sau de cooperare politică între cele trei partide. Fiecare a plecat în competiţie pe cont propriu, ca şi cum protocolul nu ar fi existat niciodată sau a fost încuiat într-un sertar ce nu se mai vrea deschis niciodată. Îmi aduc bine aminte că imediat după parafarea documentului care atesta naşterea USL pe un site a apărut o hartă unde PNL îşi adjudecase Consiliul Judeţean, iar PSD – Primăria Râmnicului. Prin urmare, este foarte posibil ca acel consens politic să rămână în picioare. În aceste condiţii, devine limpede ca lumina zilei că primăria, cum ziceam, va reveni PSD. Problema este cine va candida din partea acestui partid la fotoliul de edil.
Surse din PSD ne-au spus că e „varianta Matei” nu e deloc bătută în cuie, iar printre agreaţi se numără atât Remus Grigorescu, cât şi deputatul Aurel Vlădoiu, care se bucură de o imagine foarte bună la centru. Desigur, nu exclud nici faptul că s-ar putea ca pesediştii să prezintă şi o altă nominalizare pentru candidatura la Primăria Râmnicului: Ion Cîlea. Cunoscând, totuşi, personajul, îmi e greu să cred că omul va accepta acest compromis şi nu va merge pe ideea „Consiliul Judeţean sau nimic”.
Nu pot spune, aşa cum susţin unii, că Ion Cîlea este un personaj politic expirat care nu are ce căuta în fruntea CJ, dar nutresc convingerea că avem nevoie de proiecte pentru dezvoltarea şi modernizarea judeţului mult mai îndrăzneţe, bine gândite. De multă vreme, judeţul mi pare un loc încremenit în timp şi spaţiu, de parcă ideile conducătorilor noştri s-ar fi transformat în gheaţă, în care toate lucrurile se întâmplă din inerţie şi nu datorită unor acţiune anterior trasate. În altă ordine de idei, vom asista la un război politic, în care adversarii se vor ataca bezmetic, îşi vor aplica sub centură şi vor scoate în public artileria grea a atacurilor.
Olivia Pîrvu-Cîrciu