Mai mult ca până acum, România are nevoie de stabilitate, dar din cele ce se desprind privind activitatea lor politică Antonescu şi Ponta nu vor decât să distrugă România. Antonescu vrea suspendarea preşedintelui, un nou guvern în condiţiile în care PNL şi PSD nu şi-au clarificat problemele în uniunea lor fantastică şi nu sunt pregătiţi nici să îşi asume guvernarea. Ceea ce vrea Antonescu ar aduce o pată neagră României, instabilitatea de pe scena politică fiind taxată foarte dur de UE. Personal nu îmi place nici Antonescu, nici Ponta, pentru că nu vin cu soluţii viabile. Ceea ce fac cei doi se numeşte gargară, iar eu cred că ăştia nu au niciun Dumnezeu, ar călca pe cadavre pentru a ajunge ei la putere. Pe urmă văd ei, între ei, ce fac… Ponta şi Antonescu sunt goi pe dinăuntru. Nu se pricep decât să conteste tot. Şi fără argumente sau propuneri. Ambii sunt deosebit de ranchiunoşi, demagogi, puturoşi, au un limbaj agresiv şi nu se pricep la nimic. La Ponta aş adăuga şi inconsecvenţă şi cu un caracter îndoielnic. Cei doi conducători ai opoziţiei sunt mult sub nivelul lui Tăriceanu şi Geoană, din toate punctele de vedere. De ce credeţi că tremură cei doi comici ai opoziţiei să ajungă la putere? Să fure cât mai mult şi prin orice metode. Şi pentru asta trebuie să ai “puterea”, să guvernezi. Au prezentat ei ceva în programul lor lansat de curând, în acest sens? Nimic, măsuri de ordin general şi efecte populiste. Pur şi simplu vor şi ei. Şi atunci cum dracu se face că nu v-aţi săturat de toţi, de mai aveţi puterea să-i mai susţineţi pe unii sau pe alţii şi nu vă provoacă toţi o greaţă profundă? Antonescu şi Ponta au fost puşi în frunte de îmbuibaţii tranziţiei, fiindcă sunt şantajabili. Din arsenalul politic al lui Antonescu a dispărut aproape complet argumentul, prezentat elegant şi convingător. I-a luat locul insulta, batjocura vulgară. În locul spadei şi al fandării elegante, el foloseşte ghioaga pe care o năpusteşte asupra adversarului răpus de forţa brută a vorbei mârlăneşti, nu de puterea minţii. Nu trebuie decât să ne uităm la toate ieşirile publice ale lui din ultimii doi ani, la promisiunile fără acoperire de creştere a salariilor şi pensiilor şi devine evident de ce PDL, şi nu PNL, este privit ca fiind cel mai de dreapta partid românesc. Şeful PNL ştie foarte bine de unde vine acest handicap al partidului său şi, pentru că nici măcar nu mai încearcă să-l recupereze, preferă să anuleze vocea celor care îi amintesc de el. Încă de acum câteva luni, Antonescu a lansat un atac împotriva diasporei, declarând că ar fi oportună condiţionarea voturilor din străinătate de plata a cel puţin unui impozit în ţară. O declaraţie care arată limpede că alianţa din care face parte nu de fraudarea voturilor se teme, ci chiar de voturile de peste hotare. Şi care, pe deasupra, încearcă să arunce în derizoriu valoarea sprijinului pe care cei ce muncesc în afară îl dau economiei naţionale, prin miliardele de euro pe care le trimit anual acasă (4,4 miliarde în 2010). Şi nu doar liberalii au trecut la atac, ci şi partenerii din PSD. Spaima că voturile diasporei le-ar putea strica încă o dată jocurile i-a îndemnat pe social-democraţi să trimită o scrisoare penibilă preşedintelui Comisiei Europene, în care au solicitat Comisiei de la Veneţia să nu avizeze favorabil proiectul de lege privind votul prin corespondenţă. Ofensiva Uniunii Social-Liberale împotriva diasporei este un nou puseu de violenţă dintr-o lungă serie de agresiuni, care a început în primele zile după Revoluţie, atunci când cei ce fugiseră din ţară în timpul lui Ceauşescu erau respinşi de urmaşii acestuia cu sloganul “ei nu au mâncat salam cu soia”. Ulterior, numeroşi români care au ales să emigreze au făcut-o din cauza situaţiei economice şi sociale create de politicile iresponsabile promovate de partidele care au preluat moştenirea ideologică şi logistică a PCR. Mulţi dintre politicienii care astăzi doresc să-i împiedice, prin menţinerea unor limitări birocratice, să voteze în număr mare sunt aceiaşi care au izolat România în anii ’90, care au frânat desprinderea de comunism şi ieşirea din subdezvoltare. Sunt cei care i-au împins să-şi găsească împlinirea departe de casă. Iar acum nu vor altceva decât să le definitiveze exilul. Dinu Patriciu l-a avertizat pe Crin Antonescu că timpul curge în defavoarea PNL, iar dacă liberalii nu se dezmeticesc la timp, locul lor pe scena politică ar putea fi ameninţat de o nouă formaţiune politică. Nu mai ştiu ce să cred… Oare să fi înţeles şi Patriciu că cea mai mare ameninţare la adresa României este la această oră alianţa socialistă USL? Să fi lăsat el deoparte prieteniile şi obligaţiile care-l leagă ombilical de PSD şi să încerce sincer să mai salveze ce se mai poate salva din PNL? Nu el a împins prima dată PNL-ul în braţele socialiştilor? Nu el a fost primul susţinător al acestei alianţe oribile? Să-i fi ajuns, să se fi liniştit din punct de vedere material şi să încerce să facă ceva şi pentru amărâta asta de ţară, ceva bun şi constructiv? Să se fi speriat şi el de ce monstru politic a putut naşii? Posibil, dar puţin probabil, din păcate, deşi, Patriciu, mercantil şi amoral cum e, este totuşi un om politic de dreapta. Asta este indiscutabil. Chestia cu filmuleţul a reprezentat pentru el, poate, momentul în care a realizat cât de jos a putut cădea, moral. Şi s-a hotărât să facă ceea ce este bine pentru ţară? Personal nu cred dar totul este posibil. Dacă este aşa şi Dinu Patriciu s-a hotărât să redevină liberal adevărat şi om de dreapta, atunci Băsescu ar trebui să lase orice orgoliu deoparte şi să taie viţelul cel gras în cinstea fiului rătăcitor. Ar fi un lucru extrem de bun pentru România.
Romeo Popescu