Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Urletul disperat al neputinţei

Începutul acestui an a demarat cu o mare victorie a democraţiei. Dan Voiculescu a rămas în puşcărie, fiindu-i respinsă cererea de anulare a pedepsei. Prin această decizie, el rămâne cu pedeapsa de zece ani de închisoare dispusă de judecătorii Curţii de Apel în dosarul privatizării Institutului de Cercetări Alimentare. Marţi ne-a trecut glonţul pe la ureche. Varanul a fost la un moment dat într-un suspans incredibil. Pedeapsa îi putea fi anulată. Ne-au trecut prin faţă toate imaginile de la răsăritul şi până la apusul vieţii, imaginându-ne cam ce am trăi dacă Voiculescu ar ieşi de la puşcărie.
Niciodată nu a mărturisit Dan Voiculescu vreo urmă de regret pentru tot răul pe care l-a făcut României. Dar uite că putem trăi şi fără Dan Voiculescu. Să-l lăsăm acolo unde a ajuns, este o pramatie, un rebut specific celor 25 de ani de rebuturi umane scoase din comunism. Aflat în arest, Voiculescu l-a acuzat zilele trecute, pe blog, pe Daniel Constantin de „lipsă de conştiinţă”. Războiul declanşat împotriva pupilului său, ministrul agriculturii şi preşedinte al Partidului Conservator, este cu mult mai interesant decât ar părea la prima vedere. Pe cei doi i-au legat multe afaceri, iar mai apoi Voiculescu l-a propulsat şi în politică. Pe cei doi îi mai leagă acum şi un împrumut, de fapt, două, luate de Daniel Constantin pentru achiziţionarea unei vile la Corbeanca, în apropierea domeniului familiei Voiculescu.
Ceea ce face varanul prin aceste ameninţări, este urletul disperat al neputinţei. Aflat în puşcărie, el ameninţă judecători, procurori, ziarişti, etc. A intrat într-o fază de paranoia acută şi decompensată. Cât de dezaxat să fii ca să ameninţi pe toată lumea din postura de puşcăriaş! Care este deosebirea între un puşcăriaş şi omul neîncarcerat? Nici una majoră, atâta timp cât îţi poţi continua afacerile din puşcărie, scrii pe blog, poţi urma liceu, facultate, poţi scrie cărţi şi pe deasupra, dacă ieşi la muncă, mai primeşti şi bani. Infractorii nu renunţă la obiceiuri decât prin constrângere. Asta nu este închisoare. România este o ţara unică!
Nu ştiu să mai existe o alta, în care un mega mafiot tip godfather, aflat în detenţie, are blog, TV, corespondează, îşi dirijează afacerile, ameninţă judecători, oameni politici, jurnalişti – tot ce mişcă în ţara asta şi nu-i convin lui. Ce se întâmplă oare cu noi? Bandiţii ăştia au toate drepturile, noi rămânem cu batjocura mizerabililor. CSM, ICCJ, persoanele ameninţate şi insultate, toţi, într-o mare tăcere, tac şi nu reacţionează cum ar merita ticălosul ăsta. Aştept cu nerăbdare să-şi publice primele cărţi, că toţi şi-au descoperit talente literare – ne iau de proşti şi se pare că au dreptate.
Îmi amintesc că şeful legionarilor a fost arestat pentru o scrisoare trimisă lui Iorga în care n-am citit vulgarităţi şi insulte ca la Voiculescu. Apoi, capii mafioţilor italieni „se bucură” de un articol special, 41, dacă nu greşesc, unde sunt privaţi de mai toate drepturile ălora „de rând”. Aia se plâng doar de aplicarea acestui articol special pentru ei, dar nici unul nu are tupeul să conteste condamnarea pronunţată de justiţie. La noi, însă, mafioţii scriu cărţi, dau lecţii, se declară deţinuţi politici, sfidează şi au „permisii” de sărbători.
Dacă, prin absurd, preşedintele Iohannis l-ar graţia pe Dan Voiculescu, în mod sigur că popularitatea sa ar scădea vertiginos chiar şi sub cea a PNL-ului. La altceva, nu ştiu ce ar putea spera varanul. Doar la continuarea gâdilării pe burtă din partea lucrătorilor de la Latrina 3. Iar aceştia o vor face, alături de cei ce prestează la „plata cu ora” (Mircea Diaconu, Abraham, Ciuvică, Savaliuc…), atâta timp cât nu va seca „puterea de cumpărare” a mogulului. După aceea, însă, îl vor beli şi îi vor vinde pielea Elenei Udrea şi altor amatoare, pentru poşete de lux!