Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Udă şi rea

Moto: „Într-o societate în care bărbaţii ar avea intuiţia lui Mircea Cărtărescu ar fi un loc în care femeile s-ar simţi deopotrivă iubite şi respectate”

     Statutul femeii în societăţile contemporane este în momentul de faţă fluid, ceea ce este bine, se schimbă, se revine, sunt tendinţe şi contra-tendinţe. Misoginismul, la fel, vechi de când lumea, îmbracă diverse forme, de la interzicerea unor libertăţi minimale pentru femei în Orientul Mijlociu şi diabolizarea femeii ca sursă a păcatului în societăţi tradiţionaliste sau primitive, la mutilarea trupului sau a imaginii femeii, la lipsa de pedeapsă pentru violenţa asupra femeii, la promovarea pedofiliei prin căsătorii cu fete sub 14 ani, ş.a. Femeile sunt obligate, tot timpul, să se conformeze unor standarde, unor prejudecăţi, unor roluri şi unor imagini produse exclusiv de imaginarul masculin. Teama de femei şi de ceea ce reprezintă ele în acest imaginar, se transformă uşor în ură împotriva femeii, ură care îmbracă diverse forme, după gradul de evoluţie al societăţii în care se manifestă.

     Titlul editorialului v-a stârnit, probabil, zâmbete sau, poate, înjurături specifice inculţilor şi proştilor de care ţara noastră nu duce lipsa. Editorialul este dedicat luptei împotriva misoginismului şi susţinerii femeilor, pe toate planurile, într-o egalitate sinceră şi corectă cu bărbaţii. Pare o utopie, dar niciodată nu este prea târziu să se declanşeze lupta egalitarismului între sexe, scânteia luptei pornind chiar de la bărbaţii care ştiu cât de pricepute, practice şi de nădejde sunt tovarăşele noastre. Udă şi rea. Da, aşa-i ziceau, insinuant, adversarii politici, pedelistei Elena Udrea care, angrenată în activităţi politice şi administrative, şi-a schimbat porecla în renume. Ea este un om politic remarcat în partidul portocaliu, remarcat şi ca ministru al Turismului în guvernele Boc şi Ungureanu. I s-a dat această poreclă, nu întâmplător, ci pentru faptul că, muncind până la transpiraţie, cu succes, pentru ridicarea standardelor turistice în România, s-a dovedit şi un politician exigent în lupta doctrinară cu celelalte partide. Porecla are o conotaţie sexuală numai în capul şi limbajul idioţilor naţiei. Din păcate, am întâlnit la viaţa mea o sumedenie de bărbaţi care au urât femeia, în diferită măsură. Am ajuns să cred că efectul de turmă în această ură este cel mai pregnant, nu pentru că li se pare corect, ci în primul rând pentru că e „cool” să vorbeşti o femeie de rău şi în al doilea rând pentru că majoritatea bărbaţilor au acest sentiment de inferioritate faţă de ele, deoarece în sinea lor le consideră net superioare.

     Da, bărbaţii le urăsc. Le urăsc pe cele inteligente, pe cele frumoase, pe cele care au reuşit ceva, pe cele fericite… Pe rând, Monica Macovei, Daciana Sârbu, Elena Udrea, Raluca Turcan, Lavinia Şandru, Monica Tatoiu şi nişte politiciene locale mai mici au făcut deliciile cititorilor şi au stârnit comentarii mai mult sau mai puţin invidioase. Elena Udrea a reuşit să devină Cleopatra, regina Egiptului, Eva Peron, soţia preşedintelui argentinian Juan Peron, Jackie Kennedy, Prima Doamna a Americii şi Madonna, regina muzicii pop, în timp ce Monica Macovei se apropie de genul Angela Merkel. Atât Monica Macovei, cât şi Elena Udrea deranjează lumea bărbaţilor, fiecare în felul ei; niciuna dintre ele nu este iubită, amândouă au adversari feroci în rândul bărbaţilor. Monica Macovei constituie o ameninţare serioasă pentru că are curaj, are o reputaţie la nivel european care o face imbatabilă, este deşteaptă şi bine pregătită şi are tenacitate.

     Vreau să cred că are şi certe calităţi de lider care vor deveni vizibile uşor dacă va fi lăsată să le manifeste. Evident, bărbaţii o urăsc, de aceea este atacată constant, dacă nu zilnic în ultima vreme, pentru a o obosi, epuiza, compromite şi intimida. O carieră impresionantă, nicio posibilitate de a o plasa în cutiuţa pe care ar putea să scrie ”bombă sexi”, ”amantă”, ”proastă”, ”blondă”, ”curvă”, etc., limbajul vulgar şi agresiv folosit frecvent în mass-media când se vorbeşte despre femei, împreună cu referirile explicite la anatomia feminină. Elena Udrea deranjează însă tocmai pentru că îşi asumă cu aplomb ceea ce este, o femeie conştientă şi mândră de atracţia pe care o exercită. La rândul ei, are curaj (sau impertinenţă) şi a dobândit de-a lungul timpului foarte multă putere.  A dovedit totodată că deşi este blondă nu e proastă şi deşi există diverse suspiciuni nu au fost niciodată confirmate (iar aici, viaţa privată a oricăreia ar trebui să fie tabu, cât timp nu afectează în vreun fel interesul public). Desigur că modelul de urmat într-o societate sănătoasă, echilibrată este fără îndoială Monica Macovei, însă nu neg că modelul Elena Udrea are un rol extrem de important în eludarea misoginismului deşănţat care domină lumea politică şi publică de la noi.

     Era un pas firesc să apară contra-modelul şi să facem saltul calitativ către o femeie politician. Este un punct de cotitură pe care eu îl aşteptam demult şi am fost, până acum, veşnic dezamăgit de Elena Udrea – care se vrea o politiciană remarcabilă, dar se foloseşte, fără scrupule şi fără ezitare, de atributele fizice pentru a-şi face ascensiunea în politică mai uşoară, pentru ca apoi să se mire de cruzimea sexismului absolut care domină politica şi viaţa publică românească. Pe mine nu ma deranjează şi nu mă surprinde varianta unor candidaturi feminine, la cel mai înalt nivel. Deja sunt în prim plan câteva personalitaţi interesante şi de urmărit. Mulţi, cred eu, îşi amintesc de doamna Mona Muscă. Carismatica şi puternică, persuasivă şi deşteaptă, populară şi serioasă. Dar a avut ghiniona cu frica lui Antonescu de pierderea şefiei PNL pe care pusese ochii. Si de ce n-ar candida la preşedinţia României Elena Udrea? Are experienţă, este de mulţi ani în politică, este puternică, bogată, carismatica, luptătoare, nimic n-o mai sperie, competentă, consecventă! Este cea mai puternică femeie politician din ţară, luptă cât toată clasa politică la un loc şi câştiga mereu. De aşa ceva avem nevoie, după preşedintele Băsescu, de un viitor preşedinte la fel de puternic, de neşantajat şi cu multă experienţă.

     Din păcate, va mai trece mult timp până să ajungă o femeie preşedinte, indiferent despre cine este vorba. Într-o ţară atât de înapoiată, în care votanţii se vând pentru 50 de lei şi promisiuni deşarte, în care bărbaţii (din urban sau rural) îşi bat nevestele, prietenele, se înjură chiar şi de mamă, cum să ajungă o femeie preşedinte? Dar personaje ca Antonescu sau Geoană deja şi-au dat obştescul sfârşit din punct de vedere politic. Ceea ce vedem acum sunt spasmele dinainte de instalarea rigor mortis. Geoană s-a sinucis ruşinos, cu „Mihaela, dragostea mea” iar Crin Antonescu nu mai este de nici un folos fiindcă, electoral, este practic zero şi acum urmează a fi scos, încet-încet, la marginea terenului. În curând va primi şi cartonaşul roşu şi va sta definitiv în tribune, alaturi de bunul său „tovarăş şi pretin” Geoana… România este mult prea înapoiată ca mentalitate. Misoginii, frustraţii, invidioşii şi nerealizaţii au sărit la gâtul lui Băsescu când a sugerat prezenţa unei femei la Cotroceni. Nu vrem o femeie preşedinte! La mătură şi la cratiţă cu ea!

     Cam asta este mentalitatea majorităţii prostimii din ţara asta. Pentru ei toate femeile sunt curve, fătătoare de prunci şi gata oricând sa suporte umilinţele bărbatului bădăran, beţiv, incult, leneş, dar bun de gura. Macovei şi Udrea au şanse şi ac de cojocul lor prin prestanţă, eleganţă, muncă, devotament, pricepere şi bun-simţ. Femeile-politician de valoare în România sunt o „rara avis”. Trebuie să punem punct trecutului şi să ne adaptăm viitorului.

ROMEO POPESCU