Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Timeo Danaos e dona ferentes

Motto: Adio… visul frumos s-a terminat, Adio… povestea noastră s-a încheiat, Adio… nimic nu mai are rost, Se-aud doar paşii, paşii grăbiţi în noapte… / Ultimul, când pleacă, să stingă lumina! Criza morală în care se zbate ţara de 20 de ani şi lipsa reformei instituţiilor statului ne-a aruncat în dezastru. România se află în situaţia Greciei, criza având aceleaşi cauze, adică aparatul bugetar supradimensionat, corupţia şi risipa banilor. Rezistenţa instituţiilor statului ticăloşit este infinit mai mare decât orice închipuire şi oriunde. Reducerea cheltuielilor în administraţia publică se dovedeşte a fi de o maximă necesitate. Principalul vinovat al salariilor actuale din sectorul de stat este fără îndoială Călin Popescu Tăriceanu (grec de origine!). Nu guvernul Boc este vinovat pentru salariile – exagerat de mari – pe care le iau în prezent bugetarii, ci guvernarea lui Tăriceanu, pentru că, la 1 ianuarie 2009, salariul mediu în sectorul bugetar era cu 20% mai mare decât cel din mediul privat. Guvernul Boc se face vinovat de lipsa de fermitate în aplicarea mai rapidă a reformei în administraţia publică, pentru a nu se ajunge la dezastrul prefigurat. Dar el a fost permanent torpilat şi împiedicat să funcţioneze în reformarea statului. Ineficienţa reformelor este opera opoziţiei PSD-PC-PNL. Orbită de ura viscerală împotriva lui Traian Băsescu, identificat cu acest guvern, opoziţia este lipsită total de viziune şi programe alternative anticriză. Am citit cele 10 „mâzgăleli” ale procurorului Ponta (dictate de Adrian Năstase, secretarul lui personal!), denumite măsuri anticriză. Ele sunt apă de ploaie. 10 măsuri care vin cu o întârziere de 20 de ani nu pot produce efecte decât în alţi câţiva ani, în cazul fericit în care nu rămân doar vorbe goale, ceea ce sunt de fapt. „Specialistul” pesedist cu vipuşca de lider de partid nu a găsit nicio metodă şi nu a făcut nicio propunere eficientă şi rapidă, în urgentarea recuperării celor 18 miliarde de euro, proveniţi din evaziune fiscală, dosiţi încă în conturile băncilor din Elveţia! După ce că nu şi-a făcut meseria, Ponta vine astăzi, după 20 de ani de jaf şi de corupţie, care au distrus o întreagă economie, cu propuneri de „şcolarizare” şi „perfecţionare”. De ce nu or fi propus pesedeii „profesionalizarea”, imediat după lovitura de stat din decembrie 1989, când în primii ani, evaziunea fiscală era deja 30-40%, şi, până la sfârşitul celor 12 ani de conducere iliesciană, aproape toată economia a fost donată ilicit unor buzunare? Prin aceste „donaţii”, s-a format crima organizată care ne-a adus în adâncul dezastrului economic. Cât despre jalnicul Crin Antonescu, nu se poate spune că produce nici măcar aceste „mâzgăleli” comuniste, el rămânând ancorat, parcă, pentru totdeauna, în lozincile campaniilor electorale: „Jos guvernul, Jos Băsescu”. Cred că i-a plăcut atât de mult de propria persoană din campania electorală la prezidenţiale, încât s-a îmbolnăvit de narcisism cronic. Adevăratul plan liberal de relansare economică a României este în laptop-ul senatorului Nicoară. În filmul porno pe care-l vedea în forul suprem al ţării. Unde sunt acum trompetele liberale? Ăsta este adevăratul plan de relansare economică a României? De cap să le fie! Liberalilor li se impută că pe vremea lor s-a dublat numărul funcţionarilor publici, au crescut salariile şi pensiile necontrolat şi astfel au condus către colapsul de acum pe care actuala putere nu a mai avut cum să îl evite, în ciuda tuturor măsurilor luate. Există un adevăr mare aici şi tocmai din această cauză liberalii se fac vinovaţi pentru situaţia de faţă, chiar dacă nu în aceeaşi măsură ca pesediştii. Creşterea numărului funcţionarilor publici de la aproximativ 800.000 la 1,4 milioane a fost o măsură aberantă pentru un guvern liberal şi o răsplată electorală de prost gust. Ne place sau nu, singura variantă reală şi rapidă pe care o avem la dispoziţie rămâne cea prezentată de preşedintele României, dar care, fără demararea concomitentă a unor programe reale de investiţii de stat, eficiente şi producătoare de profit, programe de eliminare a evaziunii fiscale, reforma în magistratura pentru eliminarea corupţiei, ajustările salariale dureroase din domeniul bugetar, riscă a fi inutile. Ar fi o curbă de sacrificiu inutilă impusă populaţiei. De aceea, aceasta devine inutilă, fără o reducere concomitentă şi substanţială a aparatului administrativ. În administraţia publică nu au voie să rămână mai mult de 250.000 de bugetari, din 800.000 câţi sunt acum. Altfel, suferinţa atât de dureroasă va fi zadarnică şi, la alegerile din 2012, niciun partid parlamentar nu va mai intra în forumul suprem al ţării. Neînţelegând realitatea, lumea disperă de teama zilei de mâine, iar criticii şi detractorii îngroaşă rândurile clevetitorilor. Dacă sporesc taxele nu este bine, dacă scad salariile bugetarilor iar nu e bine.Pentru că, la iRealitatea TV şi la Antene, ori cum o dai, nu e bine. Eu zic să dăm guvernul Boc afară, că vor să taie din cheltuielile uriaşe bugetare şi să reeşapăm proiectul Johanis (?!). Îl scoatem din pârnaie pe Voicu, îl facem ministru de interne, instituim mafia în toate domeniile, îi eliberăm pe toţi penalii, dăm salarii şi pensii babane la toată lumea şi în maximum un an, când nu mai sunt bani, dăm vina pe Băsescu şi Boc. E simplu, nu? Lăsând gluma la o parte, eu cred că soluţia corectă pentru ieşirea din recesiune şi relansarea economică pe baze solide este implementarea următorului pachet de măsuri: • dobânda BNR 3,50 % – cu impozit pe profit 16 % sau dobânda BNR 3,75 % – cu impozit pe profit 10 % • TVA 22 % • reducerea fondului de salarii al bugetarilor şi nu a salariilor acestora (impuls pentru restructurarea aparatului) • impozitarea progresivă numai a pensiilor care depăşesc 1000 lei. Apoi, concedierea celor 250.000-350.000 de bugetari excedentari trebuie să se facă în mod eşalonat într-o perioadă de câţiva ani, pe măsura creării capacităţii de absorbţie a acestora în economia privată (efect al aplicării reducerii dobânzii BNR). Decât taxe mărite pentru toată lumea, mai bine salarii mai mici la bugetari şi poate şi pensii scăzute. Sectorul privat nu are nicio vină că bugetarii mănâncă 39% din PIB. Asta e vina PNL şi a PSD. Grecul Tăriceanu a dăruit ţara, cu peste 250.000 de bugetari şi primăriile PSD şi PNL, cu 3,2 miliarde de euro, cu gandul la păstrarea puterii politice şi uite unde am ajuns. Morala ce rezultă din acest exemplu tragic: „Teme-te de greci şi când îţi fac daruri”, după cum spuneau şi romanii. Romeo Popescu