La scurt timp după ce tăvălugul dosarelor de corupție s-a declanșat asupra tuturor domeniilor de activitate, destul de multe voci venite dinspre exponenții societății au reclamat faptul că se impune un T-Zero, invocând un nevoia unui armistițiu între Justiție și infractori. Copleșiți de metodele agresive și radicale ale instituțiilor coercitive, cei vizați cereau ștergerea istoricului infracțional pur și simplu, dar cu păstrarea pozițiilor din care fuseseră săvârșite fărădelegile. Un fel de am înțeles care-i treaba, mă iertați, nu mai fac și mergem mai departe. Inimaginabil ca teorie și de neacceptat ca punere în practică, având ca argument chiar suspendarea în asemenea condiții a justiției penale. Am putea spune utopic și paradoxal în lumina direcției pe care România s-a angajat să o urmeze.
Tuturor adepților acestor idei nocive pentru o societate le lipsea ceva. Un decident politic ajuns în vârf, cu probleme penale grave care, trebuidu-i soluție la ale sale, avea să-i amnistieze pe toți. Norocul lor și ghinionul țării, în scenă a intrat un golan din Teleorman, traseist politic, pe numele de botez Dragnea Liviu. Teleormăneanul și-a făcut o gașcă formată exclusiv din penali și s-a autoproclamat rege al infractorilor, cerând-și scuze public celor din pușcării. Astfel, acum controlează atât Parlamentul, cât și Guvernul. Fiecare Cameră din Parlament și fiecare minister. Adică, toată puterea legislativă și executivă. Am putea analiza cum ar reuși o națiune să-i înlăture și identificăm ca pârghii dizolvarea Parlamentului de către Președinte, reușita unei moțiuni de cenzură, alegerile la termen sau, măsura extremă, o revoltă populară. Dar, oricare dintre acestea dacă nu se întâmplă în maxim 60 de zile, modificările Codului de Procedură Penală vor exonera de răspundere mii de hoți care au dispus de administrații și bani publici ca de feuda lor. Deci, T-Zero infracțional este iminent.
Însă terenul de cioardă nu mai e la fel, este mai sigur, cu mai puține pericole. Abuzul în serviciu a devenit caduc, primarii stabiliesc oportunitatea unei investiții, interceptările telefonice sunt anulate, dosarele mai vechi de un an se închid și șefii tuturor procurorilor din parchete, DNA și DIICOT sunt la cheremul unui politic plin ochi cu infractori. Ce fel de stat este acesta, condus de un condamnat la închisoare cu executare care clamează în văzul lumii că nu-i este frică nici de Iohannis, nici de Kovesi, nici de Horodniceani, nici de Helvig, nici de Lazăr și nici de Pahonțu ? Cu siguranță un stat eminamente infracțional. O clonă a Mexicului, la granița Europei.
Corupția și furtul banilor publici le-am văzut cu toții. Au ucis oameni, au alungat tinerii din țară, au sugrumat societatea și ne-au îndepărtat de orice speranță de evoluție. Mă întreb, fiindu-mi teamă de răspuns, dacă nu cumva, votând și acceptând asemenea fenomene criminale, suntem mai mult decât complicii lor. De fapt, mă gândeam dacă și noi suntem aidoma lor.