Frecvenţa temelor de scandal din politicul mare naşte nedumeriri. Nu trece o săptămână de zile fără să avem cel puţin un subiect care să-l provoace şi să-l insulte pe şeful statului, subiecte ce primesc, rareori, replica binemeritată. Dacă în ceea ce-l priveşte pe Victor Ponta, autorul scandalurilor, se pot pune sub semnul întrebării limitele lui intelectuale, problemele sale de caracter, capacitatea de expunere a educaţiei şi adaptabilitatea la mediul civilizat şi aristocrat, nedumireşte cum sfătuitorii săi, din staff-ul personal sau cel de partid, nu reuşesc să-i determine trezirea şi redefinirea civilizată, imprimându-i un mod de comportare şi exprimare corespunzător demnităţii pe care o ocupă, discreţiei, subtilităţii şi elegantei calităţii naţionale pe care o are. Ponta trăieşte într-o lume imaginară în care lucrurile sunt aşa cum crede el că sunt, nu cum sunt în realitate. El crede că dacă declară aberaţiile pe care le declară, comunitatea naţională şi europeană îi va accepta minciunile pentru că el e „prim-ministru”.
De câte ori l-a denigrat pe Băsescu, lucrurile s-au întors împotriva lui. Dar nu se învaţă minte! Comunitatea europeană nu îşi ia informaţiile despre România de la Antena 3, de la Ponta, Voiculescu sau Tăriceanu. Comunitatea europeană vede ce orice om deschis la minte vede ce se întâmplă în România: sistemul corupţiei întreţinut de Ponta, Voiculescu, Tăriceanu şi susţinut de Moscova, e pe cale să se prăbuşească. Nu mai puţin semnificativ, atitudinea lor, răspândirea constantă de minciuni, atacurile repetate la statul de drept, reprezintă o sfidare la adresa poporului român.
Premierul Victor Ponta a comparat săptămâna trecută efectele regimului Traian Băsescu asupra societăţii româneşti cu cele ale regimului nazist şi a numit regimul Băsescu ca fiind unul fascist, asemănându-l pe președintele țării cu Hitler. Anterior, l-a calificat drept nazist pe europarlamentarul Elmar Brok, a motivat refuzul decorării foştilor directori ICR descriind-i drept „fascişti” şi a identificat în rândul presei „jurnalişti fascisto-comunistoizi”. Retorica asta aminteşte de arsenalul propagandei tradiţionale ruseşti de care Ponta şi ai lui social democraţi nu sunt străini. Nu este pentru prima dată când premierul recurge la astfel de insulte în relaţiile cu oponenţii săi politici şi, nu în ultimul rând, a girat unele afirmaţii controversate privind Holocaustul evreilor din România ale colegului său de partid Dan Şova. Atitudinea sa a devenit surprinzătoare, cu atât mai mult cu cât a venit din partea unui descendent al etnicilor evrei, de naţionalitate slavă – cu „háček” în codiţa numelui.
A sunat mai mult decât bizar neghiobia rostită de urmaşul evreului rus Naumovici (Naumovič), colonel KGB şi tată al Corneliei Naumovici – devenită Naum. Săracul Ponta nu pricepe că în momentul în care pronunţi termeni precum nazism/fascism în contexte nepotrivite, îţi pui în cap toate organizaţiile evreieşti plus toată Europa. El crede că îl aude doar publicul Antena3, care oricum nu pricepe nimic, nu ştie nici ce e aia nazism, nici ce e fascism, ştie doar că Băsescu e de vină. Dacă vrei să te baţi în declaraţii cu Băsescu, fă-l hoţ, fă-l dictator, beţiv, chior, etc. etc. şi lumea te va considera doar prost crescut. Dar când compari fascismul cu România ultimilor 10 ani, te faci pur şi simplu de râs în toată Europa. Ceea ce a făcut Ponta dovedeşte totală lipsă de cultură, lipsă de spirit politic, dar şi un mare jigodism care va avea repercursiuni negative asupra noastră. Se vede disperarea care l-a cuprins, dându-şi seama că şansele de a ajunge la Cotroceni sunt tot mai mici. Și pe acest fond se dă în stambă…