Editorialul publicat în numărul trecut, cel în care am prezentat înmormântarea politică a mult-prea-iubitului șef de baroni Liviu Dragnea (jupân de Teleorman), a stârnit controverse. Mulţi au fost aceia care s-au arătat de acord cu părerile mele, dar au existat şi cititori care, pe Facebook, s-au arătat partizanii faptelor ilegale comise de acesta, încercând să mă convingă că sancţionarea lui penală a fost un pro¬ces politic, Dragnea nefăcând altceva decât ce fac toți politicienii.
În realitate, însă, lucrurile au stat cu totul altfel. El a organizat o imensă mașinărie de „stoar¬cere” a participării la referendum cu orice mij¬loa¬ce: de la tombolele cu premii la care luai parte da¬că arătai că ai votat, până la a-i trece drept vo¬tanți pe morți și pe oamenii aflați de luni și ani de zile la lucru în străinătate, asta ca să nu mai vor¬bim despre sutele de autobuze cu oameni care vo¬tau în alte localități decât în cele de domiciliu, spre a face votul multiplu mai greu detectabil. Prin ur¬mare, organizarea rețelei și a mașinăriei de vot, pre¬siu¬nile asupra unor primari și responsabili locali de a comite ilegalități, intimidarea și mituirea fără pre¬cedent a electoratului – iată ce l-a incriminat pe Dragnea.
Ponta a susținut imediat că a fost un pro¬ces politic și că, în această situație, toți, din toate partidele, sunt egal de vinovați. Cu alte cu¬vin¬te, a insinuat, cu viclenia-i bine știută, ca majoritatea românilor activi politic au devenit, prin de¬cizia instanței, complici, iar Dragnea, ca un mar¬tir, a luat singur culpa colectivă asupra sa! Condamnarea lui Dragnea a stârnit reacţii împotriva procurorilor, venite dinspre zeloşii apărători ai borfaşilor şi a generat solidarizare în interiorul PSD. Pe acest fond, liderii social democraţi au stabilit ca problema să fie tranşată în Comitetul Executiv, forul cel mai înalt al partidului, cu o largă reprezentare. Dar s-a amânat ședința, motivul fiind legat de depunerea jurământului de investire a noului ministru al Dezvoltării. Asta-i cea mai tare glumă.
Se aştepta cineva să se întâmple o minune la acest partid? Eu cred că nu! Aşa cum Ponta nu a demisionat când a fost demonstrat plagiatul şi nici când a pierdut alegerile, cum credeţi că tocmai „vrednicul” Dragnea să facă altfel? După condamnare, Dragnea a anunţat că se retrage din funcţia de ministru al dezvoltării regionale şi că-şi depune mandatul de preşedinte executiv, numărul doi în partid. Dar nu a făcut-o. Depunerea mandatului s-a dovedit a fi clasica strategie de a evita o demisie fermă şi de a invoca bunăvoinţa colegilor de partid. Am mai văzut filmul ăsta de zeci de ori. Apoi, ştim cu toţii ce a urmat. Faţă de cele întâmplate, se poate trage concluzia că nu pesediştii sunt vinovaţi, ci noi, pentru că am dormit şi continuăm să dormim cu nesimţire. Cum ne vor judeca urmaşii? Nu avem nici-o scuză. Noi am fost aici, sub ochii noştri s-au petrecut toate acestea, ba chiar i-am votat pe vinovaţi. Nu cred că ne vom simţi prea bine în faţa nepoţilor şi strănepoţilor cărora le lăsăm o ţară pârjolită. Eu cred că nu avem unde ne ascunde! Suntem o generaţie vinovată.
PS – S-ar putea ca Ponta să aibă, totuşi, o strategie: să se ascundă în spatele votului partidului pentru a justifica cumva menţinerea lui Dragnea la vârf, aşteptând cuminte ziua când marele său rival din partid va zbura la condamnarea definitivă. Nimeni nu-l va mai putea apăra atunci. În sinea lui, se bucură de eliminarea celui care i-a ameninţat mereu poziţia de lider. Cine ar putea să-i ia locul? Ponta şi PSD vor intra anul viitor în alegeri. Au nevoie de un Dragnea, de un număr doi în partid, de o interfaţă cu baronii, de un om suficient de versat cât să-i ţină în frâu şi să-i mobilizeze în alegeri.