Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Şmecherii sunt suverani

La ora asta, Klaus Iohannis – candidatul la preşedinţie al Alianţei Creştin Liberale are mari dificultăţi. Cu soarta sa politică se joacă poker la două capete, cu băgatul „sulei în coaste”, ca să ajungă până la coloană. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a amânat dosarul în care Agenţia Naţională de Integritate îl acuză pe Klaus Iohannis de incompatibilitate pentru 30 septembrie. Curtea ar putea decide soarta lui Iohannis, dar la fel de bine ar putea să prelungească suspansul. Aşadar, ACL poate rămâne fără candidat. Iohannis poate fi eliminat din cursă dacă este declarat incompatibil. În aceste condiţii, ACL ar trebui să sprijine un alt candidat, fiind posibile variante precum Teodor Meleşcanu sau Monica Macovei.

Mă uit cu silă la fleşcăitul Meleşcanu, la această rămăşiţă comunistă care… ce mai vrea acum şi el, la 73 de ani ai lui? Jocul cui îl face candidând la prezidenţiale şi mai ales, pentru ce? Se pare că are un pic de şcoală, ceva educaţie, dar degeaba, nu are limite, nu are ruşine şi nici oglindă să se privească să vadă câtă şiretenie, câtă ipocrizie îi emană figura şi ochii şireţi, agitaţi, mereu în căutare de vulpoi bătrân… Klaus Iohannis îşi doreşte un verdict cât mai rapid şi susţine că disputele în instanţă cu Agenţia nu vor afecta în niciun fel relaţia instituţională pe care o va avea cu această instituţie. Da, şi?

Justiţia poate să-l declare incompatibil sau compatibil, dar acest fapt i-a şubrezit foarte mult candidatura. Chiar dacă, aşa cum rezultă din declaraţiile oficiale, liberalii nu par îngrijoraţi de situaţia în care se află prezidenţiabilul lor şi susţin că ştiau în ce stadiu este dosarul incompatibilităţii, ACL se teme de o eventuală demobilizare a activului de partid, în primă instanţă, dar şi a electoratului. Totul este o incertitudine. În funcţie de rezultatul de la ICCJ, în această campanie, Iohannis va avea de luptat cu electoratul (prostimea), pentru că limitaţii nu ştiu istorie. România a trecut de la Evul mediu la capitalismul modern, doar când adevăraţii patrioţi Brătieni şi ceilalţi au adus pe tronul ţării un străin care nu avea obligaţii nici faţă de neamuri şi prieteni, nici faţă de „baroni” şi nici nu erau obişnuiţi cu mentalitatea turcească a ciubucului. Acum, totul este o joacă, precum şoarecele cu pisica, noi fiind şoarecele pentru că ne-am pierdut de mult calităţile de felină care ştie să-şi apere teritoriul.

Poate peste alte 25 de ani, dacă se reîncarnează Brucan şi cei din gaşca lui, o să le vedeţi adevărata faţă a şmecherilor de azi, de profitori fanarioţi, de trădători ai naţiei. Klaus Johannis e omul normal, cu studii făcute la timpul lor, nu a căutat diplome şi titluri ştiinţifice deşi a lucrat în învăţământ, unde ce bun e un doctorat! E atipic pentru români, de aceea şi găsim atâţia electori dezorientaţi şi de-a dreptul duşmănoşi la adresa candidaturii sale. Gata domnilor, să terminăm odată cu circul ăsta cu „candidatul dreptei”.

Johannis acoperit, descoperit sau dezbrăcat, să terminăm cu joaca asta europenizată de noi, de-a alba/neagra, să-i fie pronunţată incompatibilitatea, să-i fie respinsă candidatura, să fie declarată candidata Udrea, drept unica reprezentantă „a dreptei” şi să ne lămurim odată care pe care, Băsescu pe Udrea, Udrea pe Băsescu, amândoi pe români sau românii pe ei. Pe când aşa, acoperiţi, descoperiţi, cu semnături strânse şi luate înapoi, îmbrăcaţi sau dezbrăcaţi, riscăm vorba lui REGIO ăla cu Rebengiuc, „din zori şi până-n seară, distrugem o ţară”. Numai în România se pot întâmpla asemenea faze. De fapt nu ne mai miră nimic. Cu alte cuvinte, în ambele situaţii, Johannis stă la mâna Curţii Supreme, votul nostru al poporului, care de 2000 de ani, prin dictonul latin ,,vox populi, vox dei”, este suveran, nu valorează nimic în acest simulacru de democraţie în care trăim de 25 de ani. Ne dăm seama şi simţim, până la urmă, că degeaba suntem în UE. Occidentul merge după formula „câinii latră şi caravana trece”.