Starea jalnică a învăţământului românesc, precum şi a celor ce ies acum de pe băncile şcolilor nu mai sunt doar cifre în statistici, ci adevăruri dureroase, cărora unora ar trebui să le dea adevărate migrene.
Rezultatele sondajelor făcute în ultimul timp despre starea învățământului românesc sunt alarmante şi ar trebui să determine o dezbatere publică serioasă asupra tipului de educaţie pe care îl primesc elevii din partea şcolii, a familiei, a mass-media, a societăţii, în general.
Astfel, o treime dintre tinerii născuţi în preajma Revoluţiei susţin că au ca modele în viaţă vedetele de televiziune. Din păcate, studiul nu dezvăluie şi tipologia vedetelor de televiziune: o fi vorba despre prezentatori, moderatori, cântăreţi, analişti sau comentatori? Personal, sunt de părere că adolescenţii nu-i stimează pe Hurezeanu, Patapievici sau Tănase. Mai degrabă cred că sunt fani ai lui Dan Negru sau Andreea Bănică – ale căror emisiuni ridică în slăvi prostia omenească; că îi respectă profund pe membri unor trupe de mare succes care au doar meritul de a-şi exhiba trupurile lucrate la sală.
Îngrijorător mi se pare, însă, faptul că doar 8,7 % dintre elevii cu vârste între 17-18 ani spun că viaţa le este influenţată decisiv de profesori şi de oamenii de cultură, 13 la sută – de sportivi şi numai 16 la sută ar vrea să urmeze calea aleasă de un membru ai familiei.
Nu e vina copiilor că află încă din clasele primare că o notă bună depinde de greutatea buzunarului părinţilor; că sunt lăsaţi nesupravegheaţi până seara, timp în care au la îndemână o sumedenie de alternative facile – calculatorul, televizorul, nicidecum biblioteca. Nu e culpa lor că părinţii preferă să le cumpere haine, bijuterii şi telefoane în locul cărţilor. Că au parte de învăţători şi profesori suplinitori, care au vocaţie de patroni de butic, nu de dascăli.
Potrivit sondajului, adolescenţii au fost impresionaţi de faptul că modelele lor s-au realizat profesional (30,4 %), au obţinut notorietate (24,7 %), bani (20 %), sunt inteligente (16,8 %) şi au un fizic frumos (10 %). Numai 3 elevi din o sută au admis că pun preţ pe sinceritatea şi pe educaţia modelelor lor. Mai grav e faptul că doar doi elevi din 1.634 şi-au motivat alegerea pentru cinstea şi hărnicia acestor modele. Demn de remarcat e că nici un elev nu a pretins că modelul său în viaţă este vreun politician.
Faptul că tinerii preţuiesc într-o mică măsură valori precum cinstea, hărnicia, sinceritatea e doar responsabilitatea societăţii în care trăiesc. A statului român, care timp de 27 ani a făcut apologia hoţiei şi a susţinut incompetenţa la toate nivelurile.
Aceşti copii, născuţi o dată cu democraţia românească, sunt, de fapt, oglinda societăţii româneşti: mincinoasă, incultă şi leneşă.