Economia ţării e într-o stare jalnică, oamenii nu au locuri de muncă, întreprinderi mari şi mici antreprenori dau faliment zilnic, bătrânii au pensii de nimic, învăţământul şi educaţia sunt la pământ. Cu toate astea, singura obsesie a grupului PSD-PNL e preluarea puterii şi nu reforma, nu rezolvarea problemelor cu care se confruntă ţara. Singura lor mângâiere este că oamenii ies în stradă să se comporte jalnic, ca în cazul militarilor şi al jandarmilor, prin felul în care îşi exprimă frustrările referitor la situaţia lor personală. Când politicienii declară că acţionează prin presiunea străzii, ei nu fac altceva decât să admită public impotenţa lor politică, incapacitatea de a găsi soluţii reale, la probleme reale. Unul dintre aceştia este păcăliciul liberal Crin Antonescu, cel cunoscut în dosarele CNSAS cu pseudonimul securistic “Porumbacu”. Ca să iasă cu faţa curată din eşecul moţiunii de cenzură, la care a participat cu mare entuziasm, el s-a delimitat cât a putut de repede de pesedişti – aliaţii săi “naturali”, de parcă nici nu ar fi trecut pe acolo, iar acum încercă să preia iniţiativa, din vorbe, că de altceva nu e în stare. Palavragiul Antonescu a demonstrat că nu poate produce decât butăforie ieftină şi gargară isterică la televizor. Azi îl dă jos pe Boc, mâine îl suspendă pe Băsescu, poimâine, din “politeţe şi bun simţ” se coboară la nivelul FMI, şi le acordă o întrevedere, în esenţă, el răstoarnă munţii, se ocupă, nu-i aşa, numai cu treburi importante, niciodată nu are vreme de fleacuri. Tot timpul liderul liberal are treabă sau, mai degrabă, se bagă în seamă singur, aberând fără şir, preocupat numai de propriul interes, de propria imagine. Când se dă primul ministru şi face guverne din umbră, când se crede “Preşedinte” şi convoacă lumea la consultări, bătând câmpii să se arate important la televizor. Antonescu este mereu egal cu el însuşi, o marionetă lovită de mânia grandorii, care are o singură vocaţie – chiuleala. Fără nici o iniţiativă liberală în 20 de ani de politică, el este un etalon al iresponsabilităţii, incompetenţei, inconsistenţei, impertinenţei şi inconsecvenţei. Laşitatea, ipocrizia şi demagogia, deja cunoscute la Antonescu, au ieşit încă odată la iveală, el încercând, şi după eşuarea lamentabilă a moţiunii de cenzură ridicole, să câştige capital politic, aruncând toată vina pe pesedistul Ponta, colegul de maimuţăreli politice, cu care de fapt a pus la cale toată tărăşenia cu “revoluţia” sindicaliştilor, de care, acum, ar vrea să se detaşeze. El vrea să fie şi cu slănina în pod şi cu sufletu’ în rai, ceva de genul “adio, bă, dar rămân cu tine!”, debitând în stilul diareic, aberaţii pe care nu le pricepe nici o minte normală. Neproducând decât gargară ieftină, Antonescu are un loc asigurat, lângă Ponta, în galeria aventurierilor puerili şi superficiali, care, pentru a-şi urmări ambiţiile politice şi, nefiind în stare să construiască ceva concret, în afară de vorbărie goală, sunt în stare să împingă România în haos, doar pentru ca să ocupe demnităţi în stat. O alianţă PDL-PNL ar fi de dorit, cu condiţia să iasă în faţă cei cu viziune adevărată de dreapta şi să nu-şi mai etaleze Antonescu orgoliile, ifosele şi incompetenţa (a nu se uita că grupul Patriciu, inclusiv Crin, a fost împotriva formării unui pol de dreapta, împotriva alianţei DA, preferând mai vechile prietenii cu PSD). La PNL, multă demagogie şi populism ieftin, de stânga, la PDL, insuficient curaj şi determinare în impunerea măsurilor de austeritate. PNL-ul de azi este cu totul şi cu totul supus afaceristului Patriciu. Niciodată PNL-ul de azi nu va lua o decizie – chiar benefică pentru liberali sau pentru ţară, dacă ea nu este pe pofta lui Patriciu. Ori Patriciu este de mulţi ani înţeles cu Iliescu şi Năstase. Deci, nu vom avea o dreaptă unită, cât timp trăiesc Iliescu şi Patriciu. O dreaptă unită mai puternică decât PSD, e doar un vis. Alianţa DA nu se va mai reface niciodată! În ciuda apelurilor, PNL-ul nu vrea să refacă alianţa, pentru că interesele lui Patriciu îi va face să prefere o colaborare cu PSD-ul. Pretenţiile PNL-ului au ca scop doar divizarea şi slăbirea PDL-ului prin îndepărtarea lui Băsescu. Ponta a fost fentat, PSD-ul pierde puncte electorale şi cade sub 30%, PDL-ul este în fierbere şi în curând se omoară între ei, PNL-ul este pe poziţie şi creşte încet şi sigur. Marile jocuri nu s-au făcut, totul se învârteşte în jurul PDL care trebuie să se hotărască repede cine este şi ce vrea. Sunt două aripi acolo – gaşca veche, cu Blaga în frunte şi gaşca nouă, cu Bakonsky, Stoica şi Udrea. Crin Antonescu stă la cotitură şi îi încaieră, fiind, deocamdată, singurul care are partid disciplinat şi care creşte în sondaje.
• ROMEO POPESCU