Motto: Adevăratul mesaj al lui Fenechiu: Nu mă aruncaţi leilor.. Dacă faceţi asta, în cădere, mai iau şi pe alţii…
Întreaga suflare românească a stat cu sufletul la gură, la sfârşitul săptămânii trecute şi a privit spre Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aşteptând verdictul în procesul “Transformatoarelor”. Pe coşul ICCJ, vineri, 12 iulie, a ieşit fum alb. Ministrul Transporturilor, Relu Fenechiu, a fost condamnat de instanţa supremă, la cinci ani de închisoare cu executare, pentru fapte de corupţie. Este pentru prima dată în istoria României când Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pronunţă o hotărâre de condamnare a unui ministru în funcţie. Infractorul liberal a fost condamnat pentru că a vândut unei societăţi de stat, Electrica, transformatoare luate de la ţiganii/rromi şi revopsite. N-a fost nici măcar o inginerie financiară savantă, vreo suveică inteligentă şi complicată, a fost o găinărie mizerabilă, grosieră. Despre găinăria aceasta vizibilă şi din avion se ştia de multă vreme. Se ştia din 2003. Se ştia cât de greu este dosarul Fenechiu din momentul în care actualul condamnat penal a fost numit ministru al Transporturilor. Faptele şi modul de comportament al liderilor USL trebuie să dea serios de gândit electoratului.
Cum mai putem avea încredere în ei, dacă numesc politicieni infractori ca miniştri? A susţine asemenea personaje echivalează cu a fi complice cu ele. USL a mizat pe faptul că va putea acoperi cazul Fenechiu. A mai mizat pe cele 70 de procente de succes electoral care le-a înceţoşat gândirea. Toate strategiile lor s-au bazat pe gândirea populistă potrivit căreia majoritatea obţinută le va da “puterea” de a face ce vor ei. Au mizat pe faptul că pot prosti o naţiune cât vor ei, pentru simplul motiv că pot amăgi capacitatea ei de a înţelege care sunt adevăratele mize. Probabil ar fi reuşit dacă nu ar fi existat Justiţia care, chiar dacă nu e perfectă, măcar are meritul de a fi încercat. A încercat şi a reuşit, să sperăm, cel puţin. O societate nu poate avea succes în istorie, dacă justiţia este ocolită. Justiţia înlătură abuzul şi asigură normalitatea. Iar o justiţie nu poate fi adevărată dacă nu este imparţială. Indiferent din ce parte vine abuzul, el trebuie înlăturat de către justiţie. Iar justiţia nu poate fi apanajul nici al guvernării şi nici al majorităţii, justiţia trebuie să fie independentă bazată pe o Constituţie a cetăţeanului şi nu a majorităţii de moment.
Toată tevatura de la preluarea puterii şi demiterea preşedintelui a avut ca scop frânarea Justiţiei. Orice altceva e praf în ochi. Din fericire, deocamdată, strategia uslamistă a eşuat. Când românii vor înţelege că o justiţie independentă cu adevărat şi eficientă este condiţia primordială a bunăstării lor, asemenea strategii nu vor mai fi încercate. Miza suspendării preşedintelui de-abia acum se vede. Dacă ea ar fi reuşit, ar fi însemnat un dezastru pentru România, la toate nivelurile. Imaginaţi-vă, o clipă, scenariul cu Băsescu demis şi înlocuit cu Antonescu. Imediat ar fi urmat schimbarea şefilor procurorilor, al DNA, al ANI, apoi încălecarea CSM şi bagatelizarea CCR, urmate de punerea în funcţie a miniştrilor justiţiei care ar fi putut discreţionar să îngroape orice dosar penal, inclusiv al lui Becali, Voiculescu, Fenechiu etc.
Sub majoritatea parlamentară pe care ar fi obţinut-o oricum în virtutea dezinformării şi a înşelării încrederii maselor, s-ar fi instaurat, practic, un regim uslamist care şi-ar fi arogat puterea în cel mai mic detaliu, cu şanse foarte mici de contracararea pe termen mediu şi chiar lung. România ar fi fost marginalizată, probabil, până la excluderea din UE şi lăsată la cheremul cui s-o găsi mai aproape şi mai tare să o preia, ghici “ciupercov” cine-i? Practic, România a trecut prin urechile acului dar dacă cei care au votat şi susţinut USL nu se trezesc la timp, primejdia încă nu e trecută. Majoritatea şi guvernul uslamist reprezintă cea mai nocivă fază din politica românească de după ’89. Doar prin înlăturarea lor de la putere se mai poate salva ceva. Timpul coabitării şi al tolerării apucăturilor lor a trecut. Imaginaţi-vă, pentru o clipă, ce se întâmpla dacă reuşea lovitura de stat şi Băsescu era demis? Mai crede cineva că Fenechiu, Năstase, Becali, Cătălin Voicu ar fi fost condamnaţi? Iată, acesta este motivul pentru care gaşca USL şi toţi puşcăriabilii din clasa politică s-au adunat acolo. Justiţia era ţinta USL. Iar preşedintele Băsescu a spus-o de nenumărate ori. Degeaba. Românii educaţi la/de Antena 3 au preferat puşcăriabilii şi pe Voiculescu. Chiar şi după ce preşedintele a fost reînscăunat la Cotroceni, ei tot mai credeau că pun cizma pe justiţie. Parţial, au reuşit, prin numirea procurorului general Niţu şi a ministrului Justiţiei Cazancioc. Amândoi sunt pupilele lui Ponta (unul coleg de şcoală, celălalt căsătorit cu verişoara lui Ponta).
Aşa se explică de ce Ponta s-a lăsat convins de Antonescu să-l păstreze pe Fenechiu (principalul sponsor PNL – avea bani de la transformatoare, nu-i aşa?) Dar, e bine aşa! Ponta, Antonescu şi USL au primit oportunitatea să-şi rupă singuri gâtul. Pentru că, oricum, opoziţie nu există. Acest fapt le-a dat senzaţia că pot face orice, că sunt “forţa supremă în Stat”, singura putere din România. Au subestimat paşii înainte făcuţi de o bună parte din justiţie. De aici li se va trage sfârşitul.
ROMEO POPESCU
Lasă un comentariu