Noul director interimar al TVR, ales cu majoritate de voturi, a ajuns să fie Stelian Tănase, propus de PNL pentru această funcţie. El a mai ocupat, din septembrie 2010, o funcţie similară, director general al postului Realitatea TV. Însă, este o dezamăgire, având profilul „specialistului” USL, slugarnic, şantajabil şi, mai ales avid, de funcţii. GDS-ist, turnător, colaborator, şcolit cu doctorat după revoluţie într-un domeniu în care nu existau docenţi, cu numeroase legături în zona bleu-gri (SOV, George Constantin Păunescu, Adămescu, Niculae), dotat cu sfori şi butoane accesibile pentru cei iniţiaţi (cu şorţuleţ) sau cu grade.
În ţara asta, de 24 de ani, totul se reduce la politică. Dacă ar fi fost o politică înţeleaptă, astăzi nu ar fi fost atâtea scandaluri nici în partide, nici în parlament şi nici între oamenii de rând pe tema opţiunilor. Dacă în toate funcţiile tehnice publice ar fi fost create condiţii (prin lege) pentru angajarea persoanelor capabile profesional şi nu politic, astăzi am fi fost departe ca ţară, pentru că resurse avem, oameni capabili avem. Lipseşte cu desăvârşire voinţa politică pentru a realiza lucruri bune pentru ţară, nu pentru buzunarul propriu al politicianului, de la orice nivel, începând cu simplii funcţionari locali, până în fruntea ţării.
Tănase nu este alegerea nimerită. El se recomandă scriitor, eseist, istoric, politolog, publicist, scenarist, regizor şi analist politic. Numai manager nu a fost şi nu va fii niciodată, adică de ce are nevoie acută TVR. Îmi amintesc cum pe Realitatea avea o emisiune cu Dinescu în care nu reuşea să lege decât 2-3 fraze. Prin prestaţia lui nu a dat dovada unui om erudit şi spontan mai degrabă a unuia încet şi uşor influenţabil. După cum lesne se poate observa, televiziunea publică rămâne în continuare îngenunchiată politicului. Românii nu s-au săturat, încă, de ingerinţele politicului peste tot: în cultură, învăţământ, sănătate, inclusiv în Televiziunea noastră publică, unde toată populaţia ţării trebuie să aibă cea mai mare încredere în ea, fiindcă ne reprezintă pe noi toţi, şi fiindcă noi o plătim. Politicienii, cu bani, pot cumpără toate televiziunile particulare, în afară de cea publică, fiindcă acest lucru ar însemna „furt din avutul public” şi se pedepseşte de lege. De aceea, partidele politice nu vor lăsa niciodată de bună voie TVR din mână. Prea s-au obişnuit, precum Ceauşescu, ca toată mass-media să le cânte în strună. Au impresia că omul crede doar ce vede la TV şi nu simte nimic. De fapt, clasa politică actuală este copia fidelă a ceauşismului pe care-l credeam de mult apus. Comportamentul lor este aidoma cu al Ceauşeştilor, gândirea la fel, modul de acţiune identic.
Atâta timp cât TVR este susţinută din banii noştri, ar trebui să ne pese de soarta acesteia. TVR nu trebuie să fie un instrument al puterii, în manipularea opiniei publice, ci un post independent, imparţial, obiectiv, care să ne furnizez informaţii reale şi în timp util. Avem destule televiziuni afiliate politic, măcar TVR ar fi trebuit să fie independentă şi profesionistă.